Codul remanierilor elegante

Dl Rus de la Cluj s-a dovedit – dacă mai era nevoie – un produs politic expirat. Nu înțeleg deloc în ce a constat legenda care l-a luat de la treburile sale și l-a adus să le încurce pe cele ale statului. Avertismentul lui Ion Iliescu s-a dovedit îndreptățit, iar cei care l-au bănuit de ranchiună au greșit încă odată. Nici în guvernul Năstase și nici în guvernul Ponta, Ioan Rus n-a demonstrat vreo calitate care să-l facă de neînlocuit. Ba din contră. Acum, în afară că a înlocuit el niște oameni plantați în minister, la locuri nepotrivite, de regretabilul Igaș și meteoricul Berca, nu are cu ce să facă un bilanț. Iar ieșirea sa pompoasă, cu acuze lansate la adresa lui Antonescu, a fost cel puțin penibilă. Ce presiuni putea să facă Antonescu? Ca și Băsescu de altfel? Putea cineva să-l oblige să declare mai mulți sau mai puțini alegători decât cei despre care nimeni nu știe câți sunt? Oricum, Rusul iese, probabil definitiv și meritat din scena politică unde a ocupat un loc care nu-i aparținea. La fel cum nu-i aparținea cel de ministru de Externe domnului profesor Marga. Personaj stimabil, altfel, dar cu nici o legătură cu domeniul. Lui Ponta și Antonescu le-au trebuit trei luni ca să constate că așa-zisa sa prietenie cu Angela Merkel n-a fost de nici un folos. Și atunci au ales să-i dea o slujbă bine plătită, care să-l țină însă departe de casă - conform unei celebre definiții a noțiunii de ambasador. Expedierea lui Marga la Berlin este însă folositoare din alt punct de vedere. Era tot mai limpede că stilul lui Corlățean nu se potrivește cu cuibarul de viespi din Justiție (și de pe lângă aceasta). Problemele de acolo le-ar putea rezolva tot o “viespe”, iar un ac, mai ascuțită decât a guralivei moldovence Mona Pivniceru, cu greu se putea găsi. Ea este cea care ar putea rezolva și problema “Kovesi”, dar și problema “Macovei”, căreia îi cunoaște bine dosarul, filă cu filă. Și chiar de-ar trebui să renunțe la a fi membru CSM, Mona Pivniceru nu se va lipsi de plăcerea de a tranșa câteva dispute istorice. Prin “sacrificiul” său, Titus Corlățean poate să-și vadă visul cu ochii, ajungând acolo unde ar fi trebuit să ajungă încă din 2009, când l-a fentat Geoană, în favoarea lui Cristian Diaconescu. Despre Mircea Dușa n-ar fi prea multe de spus. Personajul este suficient de incolor și nu prea face valuri în jurul său. Este însă limpede că e unul dintre oamenii de casă ai lui Ponta, care l-a sacrificat pe Hrebenciuc pentru a-l plasa în locul său la grupul parlamentar. Sarcina sa ca ministru de Interne este să repare ce se mai poate din ce a stricat Rus. Împreună cu Stroe, care e și el un specialist în reperații. Un alt om de casă al lui Ponta – Dan Șova – devine și el membru al Executivului, girând relația dintre acesta și Parlament. Adică dintre Ponta și Ponta. Cât despre dl Lucian Isar, numai de bine: a luat o leafă bună și s-a plimbat cât a putut, din America în Israel și pe alte meridiane, nelăsând în urma sa nimic în mediul de afaceri. Cu siguranță că Voicu va reuși să facă mai mult. Mai mult decât nimic… În concluzie: remanierea asta e una cam social-democrată, umblându-se cu precădere la oamenii PSD-ului. Liberalii rămân în stand-by (ei l-au sacrificat parțial pe Marga și integral pe Dobre și Isar), deși în zona lor de front anti-băsist se înregistrează cele mai fragile fortificații. Personaje ca Silaghi sau Chițoiu vor trebui remaniate și ele cât de curând, altminteri existând riscul unor revolte interne și al unor dezertări….