Clienţii „For Sale Pub” au „ronţăit” cinci tiruri de alune în 14 ani

Pereţii pub-ului sunt tapetaţi cu cărţile de vizită ale clienţilor care au trecut pe aici.

Dacă ai chef de o nebunie în oraş, să mănânci alune şi să arunci cojile pe jos, să bei ceva într-un cadru fain şi să asculţi muzică bună, poţi să îţi îndrepţi paşii spre For Sale Pub. Barul a fost deschis în urmă cu 14 ani şi de atunci mii de braşoveni (şi nu numai, dacă stai şi te uiţi la cărţile de vizită prinse în pereţi) au venit aici să îşi înece amarul sau să se îmbete de bucurie. Gyongy Kope, femeia care a avut ideea deschiderii pub-ului, a povestit în câteva rânduri istoria localului.

„Experienţă zero în domeniu, dar multă încredere”
„Singurul lucru constant în viaţă este schimbarea. Dacă privim exemplul naturii, practic viaţa înseamnă creştere… Pe undeva mi se pare normal ca după o perioadă de comerţ cu amănuntul (practicat de mulţi dintre noi în primii ani ai democraţiei) a urmat un pas spre ceva mai mult. Astfel s-a născut ideea unui bar. Vestul „sălbatic” ne-a influenţat pe toţi, aşa s-a întâmplat ca împreună cu soţul meu să îndrăznim să punem în aplicare nişte idei admirate peste hotare într-o societate românească în care fiţele erau într-un proces de creştere explozivă. Am încercat să aducem căldură, naturaleţe prin fiecare amănunt, deşi nu eram siguri că se va aprecia acest gen, am pus mult suflet şi imaginaţie, am investit timp şi energie… Am pornit la drum cu experienţă zero în domeniu, dar cu încredere că totul va fi bine. Rezultatul a fost peste aşteptările noastre, se pare că am reuşit să transmitem emoţie şi să creăm atmosfera dorită, lucru apreciat de către clienţii noştri”.

Tradiţia locului: cojile de alune se aruncă pe jos.

Aceeaşi angajaţi de peste un deceniu
„Pe principiul omul sfinţeşte locul, în decursul anilor am avut norocul să avem câţiva angajaţi, care au alimentat şi au îmbogăţit spiritul For Sale Pub, cărora le sunt recunoscătoare. Unii au avut alt drum de urmat în viaţă, dar alţii lucrează în „barul cu alune” de un deceniu (câteodată am senzaţia că de aici o să iasă la pensie).
Din cauza denumirii, acum vreo 10 ani primeam tot felul de oferte: „Cumpăr tot, exact aşa cum este, cu angajaţi cu tot!”. Cu siguranţă s-au născut şi dezavantaje din cauza faptului că în toţi aceşti ani nu prea s-a respectat relaţia strictă şef-angajat, dar mi le asum, pentru că îmi place să lucrez în echipă, să ascult păreri, să acord încredere. Unul dintre ultimele produse introduse in meniu „Mocirla à la Sid” şi-a primit numele după porecla ospătarului care a venit cu reţeta, aţi ghicit, semăna mult cu personajul din Ice Age”.

Berea, mai tare decât „Visul de iapă în călduri”
„Dar ce am fi fără dragii noştri clienţi, unii dintre ei fideli de ani de zile? Simt nevoia să le mulţumesc că îşi beau berea cu noi (cea mai vandabilă băutură a pub-ului) sau că degustă din cocktail-urile noastre: „Vis de iapă în călduri”, „Bivol Turbat”, „Purceluş şchiop”, „Gâdilat de fân”, „Aere de gâscă’n baltă” sau altele. Nu pot decât să le promit, că o să încercăm să păstram pentru ei atmosfera de care s-au îndrăgostit şi să repet anunţul făcut cu ocazia unei aniversări a barului: „Alunele nu se vor termina niciodată!””

„For Sale Pub nu e de vânzare”
„La cât evaluez business-ul? Nu am habar cât ar putea valora nopţile pierdute înainte de deschidere, în care stăteam, visam, ne imaginam, aşteptam să ne lovească cea mai buna inspiraţie… Cât ar putea valora 14 ani, în care pub-ul a devenit un mod de viaţă pentru o echipă întreagă? Să pun la calcul şi cele cinci tiruri de alune care s-au consumat până în momentul de faţă? Nu are rost. Valoarea For Sale Pub este inestimabilă. For Sale Pub nu este de vânzare!”

Cartea galbenă a Braşovului
„Înainte de deschidere am înfipt câteva cărţi de vizită pe lambriu şi colecţia de bani vechi pe tavan. Astfel, clienţii simt nevoia să-şi lase amprenta pe pereţii pub-ului, care pe lângă faptul că au devenit o adevărată carte galbenă, conţin şi opere artistice/ literare interesante. Din păcate, cărţile de vizită ale VIP-urilor dispar în scurt timp.
Singura problemă legată de acest aspect este că din cauza igienizărilor periodice este imposibil să reaşezăm exact în acelaşi loc totul şi ne trezim de multe ori cu oameni care-şi caută cartea de vizită lăsată acum ani de zile într-un anume loc, lângă o anumită masă, şi nu şi-o găsesc. Dar sunt acolo pe undeva, cu siguranţă. Aşa se explică de ce odată cu trecerea anilor copleşeşte din ce în ce mai multă emoţie în For Sale Pub. Pentru că fiecare om care îi trece pragul îşi lasă acolo câte o bucăţică din suflet”.

„Hai să vă fac curat!”
„Într-o vară şi-a băgat o tanti capul pe uşă. Văzând fânul şi cojile de alune de pe podea a exclamat: «Vai, mamă! Hai că vă fac curat! Nu vă cer mult...»”