Circul fotbalistic merge înainte

De multă vreme n-am mai văzut o prestație atât de jalnică, precum cea a Oțelului Galați în meciul de Liga Campionilor cu Benfica Lisabona. Speriați parcă de ce li se întâmplă, jucătorii lui Dorinel Munteanu – el însuși atât de timorat încât nu mai putea nici să fluiere cu degetele în gură - aveau o singură idee de joc: calvarul lor să ia sfârșit înainte să încaseze prea multe goluri. Portughezii au avut o posesie uimitoare a mingii, părând și ei deconcertați de slaba rezistență a celor pe care-i avea în față, dar mai ales în spate. Cu alte cuvinte, campioana României s-a prezentat ca o echipă de amatori netalentați, aruncată fără voia ei într-un teren al cărui rost nu-l înțeleg. Totuși, Oțelul e campioană, într-o țară care până în urmă cu câțiva ani conta în fotbalul european. Ce se întâmplă? Răspunsul îl putem afla lesne de la DNA, unde Avram și ceilalți „invitați” fac destăinuiri jenante asupra filosofiei acestui sport. Oțelul a ajuns campioană cum au ajuns mai toate echipele care au câștigat competiția internă în ultimii ani. Câte un om de afaceri – fie că s-a numit Paszkany, fie Bucșaru, fie cine-o mai fi pe la Oțelul, în spatele lui Marius Stan – a descoperit formula magică a câștigurilor rapide: o anumită sumă băgată în achiziția de jucători străini, o alta rezervată cumpărării de arbitri sau oficiali, cu care se câștigă campionatul și se intră în grupele Ligii Campionilor de unde vin apoi vreo 15-20 de milioane fără emoții. Cu banii ăștia se dezvoltă alt business, echipa e lăsată de izbeliște, jucătorii sunt vânduți și viața merge înainte. Până la cei în cauză „mălaiul” și-l împărțeau „mogulii” celor trei echipe ce moșteniseră blazonul de dinainte de revoluție: Steaua, Dinamo și Rapid. Odată ce, însă, alții și-au dat seama cum merg lucrurile, i-au scos din joc și și-au tras ei partea leului. Așa se explică evoluțiile extrem de modeste în Europa ale „miracolelor” românești, apărute pe firmament din nimic. Și la fel se explică calitatea execrabilă a unui campionat în care totul se decide la masa verde – pe sub mână. „Cheia” afacerilor din fotbal o reprezintă arbitrajele și delegările. Nu întâmplător ne aflăm în a doua etapă de arestări a șefilor comisiilor de arbitraj, regizorii unui campionat în care aproape nimic nu mai este lăsat la voia întâmplării. Deciziile sunt luate de „cooperativa” de care nu pot fi străini nici Mircea Sandu – cel care a creat fraudulos această federație printr-un regulament ce-i permite să o lase moștenire urmașilor săi – și nici Mitică Dragomir, care după ani lungi de manevre oculte se erijează acum în guru imparțial. Circul fotbalului merge însă înainte, pentru că este folositor politicienilor care, prin intermediul său, mai pot să manipuleze masele de naivi ce iubesc un sport ce-i înșeală mereu.