Circul CAS

Din marea dispută iscată pe marginea reducerii CAS poţi avea impresia că atât Ponta cât şi Băsescu nu mai pot de grijă pentru binele românilor. În realitate, singura lor grijă este faţa de interesele lor politice proprii. CAS-ul nici nu contează! Dacă insituţiile statului insărcinate cu strângerea taxelor şi impozitelor şi-ar face treaba, problema aceasta nici nu ar exista.
Reducerea CAS este concesia pe care Guvernul a făcut-o pentru campania electorală faţă de reproşurile legate de excesiva taxare a muncii. I-au trebuit, însă, lui Ponta şi membrilor direct intresaţi ai Executivului, aproape 16 luni ca să demareze punerea sa în practică. Nu întâmplător: momentul a fost atent ales ca se producă în preajma campaniei electorale şi să influenţeze voturile. Socoteală pragmatică. Dacă un lucru este bun, folositor, putea fi acceptat şi un anumit oportunism. Doar că în cele 16 luni nimeni nu a catadicsit să facă calcule care să aducă argumentele necesare.
Celor de la FMI, care au avut justificate îndoieli, li s-a dat cu flit. Ne descursăm noi cumva! - şi-au zis românaşii noştri în virtutea unui precept istoric: "zicem ca ei şi facem a noi!". Măsura, iniţial gândită să intre în vigoare la mijlocul anului, a fost amânată pentru 1 octombrie Dacă...
Dacă Traian Băsescu, un alt personaj dedicat binelui patriei, n-ar fi prins ocazia perfectă să-şi mai şicaneze odată coabitantul. Observând - nici nu era greu - neglijenţele teoretice ale promotorilor, a hotărât să se distreze niţel chemându-l pe premier la discuţii în care, chipurile, acesta să-l lămurească de unde va scoate banii cu care să se compenseze pierderile. Premierul a luat-o de mână pe domnişoara de la Harvard şi amândoi au dat un recital memorabil  de pantomimă filmat cu patru camere de staff-ul de la Cotroceni şi dat pe posturile TV prietenoase ca să arate, pe de o parte, cât de incompetenţi sunt premierul şi ministrul de Finanţe, iar pe de alta cum se mişcă el, preşedintele, ca gâsca în apa MTO-ului. Şi ca afrontul să fie total, Băsescu a mai invitat la Cotroceni şi câţiva oameni de afaceri ca să îi întărească poziţia. Lucru pe care l-a făcut şi premierul, tardiv şi fără inspiraţie, ba mai adăugând şi gafa unui consilier onorific de-al său de a veni cu nişte tabele copiate din ziare.
Bref: Circul continuă spre binele ambelor părţi. Băsescu se ţine tare, a cerut deja întoarcerea legii la Parlament, care i-o va întorce la rândul său, pentru ca în final să sesizeze Curtea Consituţională. Tot balamucul acesta amână aplicarea legii pentru anul viitor, după alegeri. La rândul său Ponta se poate prevala de boicotul prezidenţial arătând că degeaba vrei binele poporului dacă nu te lasa cumetrii lui Anghel. Şi aşa nu mai este nevoie să se aplice de la 1 octombrie o măsura asupra căreia oricum s-ar fi revenit în ianuarie, bugetul pe 2015 neavând cum să o includă. Mai ales că nici marele combinator Gherghina nu ar mai fi la post.
În tot balamucul acesta, până la urmă românul se poate întreba doar: ce naiba mai este CAS-ul acesta şi cui foloseşte?