Curs BNR
1 EUR = 4.9764 RON
1 USD = 4.8032 RON
1 GBP = 5.9630 RON
1 XAU = 441.8557 RON
1 AED = 1.3077 RON
1 AUD = 3.0085 RON
1 BGN = 2.5444 RON
1 BRL = 0.8275 RON
1 CAD = 3.3457 RON
1 CHF = 5.3062 RON
1 CNY = 0.6588 RON
1 CZK = 0.1981 RON
1 DKK = 0.6671 RON
1 EGP = 0.0955 RON
1 HUF = 1.2250 RON
1 INR = 0.0548 RON
1 JPY = 3.1479 RON
1 KRW = 0.3312 RON
1 MDL = 0.2564 RON
1 MXN = 0.2330 RON
1 NOK = 0.4270 RON
1 NZD = 2.7182 RON
1 PLN = 1.1834 RON
1 RSD = 0.0425 RON
1 RUB = 0.0495 RON
1 SEK = 0.4392 RON
1 TRY = 0.1338 RON
1 UAH = 0.1158 RON
1 XDR = 6.2669 RON
1 ZAR = 0.2582 RON
Publicat la 25 octombrie 2016
Am admirat la Dacian Cioloş încăpăţânarea - ardelenească - cu care a rezistat presiunilor de a-şi „manifesta simpatia” pentru o formaţiune politică, după cum îi sugerase, public şi imperativ, cel care l-a făcut premier dintr-un modest slujbaş european. Refuzul său şi motivele invocate i-au atras o mare cotă de simpatie din partea unui public deloc încântat de performanţele echipei sale de strânsură, dar pentru care onestitatea şi sinceritatea valorau mai mult decât discutabilele succese ale scurtului său mandat. Am avut sentimentul că, pentru prima dată de la Stolojan încoace (o persoană mai adecvată statutului de organizator al viitoarelor alegeri, într-o situaţie de criză România are parte de de o prestaţie executivă corectă şi onorabilă. Şi de un climat în care deciziile executive purtau într-o mai mică măsură amprenta intereselor de partid.
Admiraţia mea s-a topit brusc în momentul în care Cioloş a acceptat formula propusă de un Iohannis disperat, de a fi de acord cu ideea formării unui nou guvern după alegeri. Am înţeles atunci că răbdarea şi consecvenţa au un preţ şi o limită. Cioloş pare să le fi epuizat pe ambele şi nu sunt deloc sigur că doar presiunea prezidenţială l-a adus în situaţia de a accepta ceea ce refuzase în mod repetat şi că nu este la mijloc o presiune suplimentară venită din partea „şefilor” de la Bruxelles, de care este atât de dependent.
Vorbeam de de disperarea lui Iohannis şi nu cred deloc că termenul este exagerat. După aproape doi ani de speranţe puse în „guvernul meu”, care să-i transpună în practică puţinele idei, între care cea mai importantă pare să fie aceea a necesităţii unui nou mandat în 2019, preşedintele a constatat că nu are nici o şansă mergând pe mâna moartă „marelui PNL”, că în orice fel s-ar face socotelile, nu are cum să iasă procentul necesar pentru ca liberalii săi să poată fi desemnaţi pentru formarea viitorului guvern. Şi atunci a scos din mânecă „asul” Băsescu: indiferent cine câştigă alegerile, guvernul îl va forma cel pe care îl va desemna el (ar fi fost doar varianta comic-fantezistă a Alinei Gorghiu, dacă scăpa şi ea de adierile reci venite dinspre DNA), unica soluţie rămânând o persoană din afara spectrului politic tradiţional. Adică Cioloş. Iar dacă acesta continua să se manifeste cu personalitatea sa de catâr, cauza era ca şi pierdută. Cu el se poate spera măcar la o redirecţionare a unor opţiuni pe formula „soluţiei imorale”, prin care formaţiuni indecise sau dispuse să-şi schimbe opţiunile contra unor beneficii dur negociate, vor ajunge să formeze o majoritate care să scoată din joc PSD-ul, fără ca acesta să mai fie nici măcar consultat, de formă. Este, dealtfel, lucrul de care se tem Dragnea şi alde Tăriceanu, care înţeleg abia acum cât de valoros a fost experimentul de interpretare a Constituţiei care l-a făcut premier pe cel de-al doilea.
Practic, Cioloş reprezintă „soluţia imorală” plagiată de Iohannis după Băsescu. O soluţie, însă, extrem de fragilă, pe care ar putea să o ţină în viaţă doar teama celor care vor fi deja aleşi pentru Parlament că un nou scrutin, anticipat, îi va lipsi de avantajele abia dobândite.
Cu siguranţă, însă, cabinetul Cioloş 2 nu va mai avea viaţa uşoară pe care a avut-o acum, mai ales când va trebui să facă faţă valurilor de revendicări provocate de de promisiunile trimise în viitor de cabinetul Ponta...
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu