Ciolanul – scaun !

A spus-o însuși premierul Boc: România nu a mai trecut printr-o situație atât de dificilă de la al doilea razboi mondial încoace. Asta înseamnă că ne aflăm într-o situație excepțională, cu consecințe dintre cele mai grave și care reclamă atitudini și măsuri excepționale. Ce se întâmplă la noi? Dacă n-ar fi dramatic, ar trebui să te umfle râsul! E ca și cum, pe o corabie care stă să se ducă la fund, echipajul se bate pe un loc mai în față pe punte, de unde să se vadă mai bine apusul soarelui. Care este principala preocupare a clasei politice în general și a parlamentarilor în special? Scaunul lui Geoană! Exact! Fotoliul de președinte al Senatului. Cum s-ar spune, cel al șefului de echipaj, care ar putea prelua comanda dacă, Doamne-ferește, căpitanul ar fi aruncat peste bord. Disputa care se duce de aproape o săptămână a înfierbântat spiritele. Se scotocește prin textele de lege și prin regulamente. Se flutură, triumfător, câte un paragraf. Se rostesc tirade mustind de obiectivitate. Se reclamă cu tremolouri cațavenciene în voce, interesul național. Despre ce este vorba, în fond? Despre o banală bătaie pe ciolan. Un ciolan care, când cei doi dulăi, s-au aliat ca să execute guvernarea, a fost repartizat unuia dintre ei, în virtutea algoritmului. Între timp, însă, dulăii s-au încăierat, au rupt lanțul care-i ținea împreună și acum trag din răsputeri de os. Dulăul căruia-i aparținea de drept zice că regulamentul cotețului prevede clar: ai parte de os pe toată perioada convenită. Celălalt are altă părere: nu mai ești în cușca alianței, nu mai ai nici osul! Ce regulament! Regula o face cel mai tare. Și eu sunt mai tare, că stăpânul m-a crescut de mic și știe că-i sunt fidel. Circul care are loc la Senat este demn de pana unui nou Caragiale. Umorul e însă sufocat de penibil, iar satisfacția spectatorului este copleșită de sentimentul, de amărăciune pe care-o trezește peisajul degradant al lăcomiei și egoismului aleșilor. Obstinația unora este egalată de lăcomia altora și demersul amândurora vine în contradicție flagrantă cu tot ceea ce este cu adevărat important și presant într-un moment în care totul amenință să se prăbușească în jurul nostru datorita enormei încărcături de incompetență, egoism și dezinteres.