Cine vrea să îngroape și Carfilul?

OPSPI analizează de 15 luni separarea sectoarelor militar și civil din Carfil Brașov Acționarii au aprobat în ianuarie anul trecut decizia de separare, iar din februarie 2011 cei de la Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie se uită galeș la aprobare. Uzina de la Brașov e ținută astfel departe de orice licitație! Acționarii companiei naționale Romarm au decis pe 13 ianuarie 2011 să demareze procesul de înființare a unei noi societăți pe structura activelor de producție militară din cadrul societății Carfil SA. Acest lucru înseamnă practic separarea părții civile de cea militară, care este pe profit. Cu toate acestea, birocrația întârzie punerea în practică a acestei decizii. Potrivit unui răspuns al Companiei Naționale Romarm la această problemă, „propunerea a primit avizele legale și este înaintată la M.E.C.M.A. – O.P.S.P.I. (Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie - n.red.) din luna februarie 2011”. Mai exact, de 15 luni, timp în care industria de apărare produce în continuare pierderi. „Filialele CN Romarm SA nu sunt profitabile, înregistrând pierderi din cauza penalităților calculate pentru neplata datoriilor istorice la bugetul statului, dar CN Romarm SA are un program de reorganizare care după implementare poate face societățile profitabile”, se mai arată în același răspuns. Răspuns care a fost și el formulat în mai bine de două luni. „E Paștele, e 1 mai, băieții care se ocupă sunt în concediu, eu sunt plecat din țară etc”, erau motivele găsite de cei de la Romarm pentru a întârzia un răspuns pe această temă. De cinci ani se zbat pentru separare Compania încearcă de aproape cinci ani de zile să obțină această separare, dar o decizie finală încă este așteptată, pentru că pentru „baterea” în cuie a deciziei este nevoie de o hotărâre a Guvernului. Partea de producție civilă a companiei nu mai există de multă vreme. Odată cu încetarea contractelor cu Dacia, Oltcit, Tractorul Brașov și Roman Brașov, pentru care se produceau filtre și carburatoare, întreaga activitate s-a concentrat pe partea de producție militară. Partea civilă a rămas concentrată în turnătoria „de tristă amintire”, în care s-au investit peste 30 de milioane de dolari la începutul anilor 2000 și care nu a fost pusă în funcțiune niciodată, aceasta aducând pierderi lunare de un milion de lei. Pe partea de producție militară, compania brașoveană care face parte din Romarm a avut anul trecut vânzări de peste 10 milioane de dolari. „Noi am propus de mai multă vreme această separare, pentru că partea militară are nevoie de un dosar curat pentru a participa la licitații, iar acest lucru era mereu afectat de pierderile pe care le înregistram pe partea civilă”, a explicat Ioan Tache, directorul companiei Carfil Brașov. Potrivit Romarm, Carfil a avut în 2010 afaceri de 14,272 milioane de lei, în 2011 aceasta urcând până la 18,473 milioane de lei. Pentru acest an, însă, au fost previzionate afaceri mai mici cu o treime, de 12,629 milioane de lei. Anul trecut aveau 326 de angajați, acum au ajuns la 261 Afacerea cu producerea lansatoarelor și aruncătoarelor de rachete pentru export mergea ca unsă anul trecut, motiv pentru care societatea, care s-a aflat în 2007 pe punctul de a fi închisă (după ce a ajuns la 46 de angajați), a angajat în continuu personal, ajungând în 2011 la 326 de salariați. Adică în timpul crizei, compania reușea să crească și să vândă din ce în ce mai mult. Cum-necum, odată cu anunțul ieșirii din criză au început să apară și problemele. Nu vrem să legăm acest lucru de ajungerea în funcția de președinte al Romarm a lui Vasile Crișan, actualmente într-un concediu în care își promovează campania la funcția de primar al municipiului Alba Iulia, dar lucrurile cam încolo ne îndreaptă. N-au vrut să vândă turnătoria În urmă cu patru ani, companii din Italia, Austria, Turcia, Germania și Elveția s-au interesat de turnătoria de la Carfil, fiind dispuși să o preia chiar și în condițiile în care este nefinalizată. Cei mai interesați au fost germanii de la Sachs, care au făcut și presiuni la Ministerul Economiei în acest sens. „Totuși, cei care ne patronează au spus că fiind o investiție nefinalizată nu se poate vinde. În schimb, faptul că nu se lucrează acolo o face să se degradeze atât fizic, cât și moral, iar noi nu putem să facem nimic. Oricum, eu zic că e păcat că s-au băgat atâția bani și nu mai poți găsi câteva milioane de euro să o faci să meargă”, ne spunea directorul companiei la acea dată.