Cine vinde constant pe net sau la târguri, trebuie să se înregistreze la ANAF

Orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară activităţi economice trebuie, potrivit Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, să se înregistreze la ANAF – adică să obţină un cod de identificare fiscală (CIF) sau un CUI (cod unic de înregistrare, pentru firme). Dacă nu o face, înseamnă că există activitate economică reală (venituri, livrări, servicii), dar nu este declarată şi nu este fiscalizată. Practic, e „în afara sistemului”.
De exemplu:
- Cineva care vinde constant haine, flori, produse cosmetice pe internet sau la târguri fără să fie înregistrat fiscal. Deşi venitul e recurent şi comercial, el nu apare nicăieri în evidenţele ANAF.
- Firme „fantomă” care operează fără să se înregistreze legal. Exemplu: o companie care emite facturi printr-o entitate neînregistrată sau care are activitate reală, dar nu şi-a depus actele la Registrul Comerţului. Aceste cazuri sunt adesea parte din lanţuri de fraudă cu TVA (facturi fictive, „carusel”).
- Persoane fizice străine sau companii din alte state care prestează servicii în România fără înregistrare fiscală locală . Ex: o firmă IT din afara UE care oferă servicii în România (abonamente, consultanţă etc.) fără să se înregistreze la ANAF pentru TVA. Obligaţia există conform regulilor UE (locul prestării e România).
- Proprietari care închiriază locuinţe fără să declare contractele la ANAF. Obligaţia legală este clară (înregistrarea contractului în termen de 30 de zile). Mulţi aleg să nu o facă, pentru a evita plata impozitului pe chirie (10%) şi contribuţia la sănătate (CASS, dacă depăşeşte plafonul).
- Liber-profesionişti sau influenceri care obţin venituri din colaborări, dar nu au formă fiscală. Ex: venituri din reclame online, sponsorizări, consultanţă, design etc. Mulţi cred eronat că plăţile prin platforme externe (PayPal, Revolut, Stripe) scapă de fiscalizare.
În principiu, autoritatea fiscală, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea altei autorităţi, când identifică un contribuabil ce nu s-a înregistrat fiscal, chiar dacă avea această obligaţie, îl notifică privind obligaţia înregistrării fiscale.
De aici pot apărea mai multe situaţii:
- Contribuabilul îşi îndeplineşte obligaţia de înregistrare fiscală;
- Contribuabilul nu răspunde la notificare, caz în care este renotificat şi invitat la autoritatea fiscală competentă;
- Contribuabilul nu răspunde la nicio solicitare a autorităţii fiscale, caz în care se realizează înregistrarea fiscală din oficiu şi, de aici, celelalte consecinţe corelative, cum ar fi stabilirea debitelor din oficiu şi proceduri de executare silită.
În acest sens, ANAF a aprobat modelul şi conţinutul mai multor formulare, cum ar fi:
- „Referat privind solicitarea de înregistrare fiscală, din oficiu”;
- „Notificare privind înregistrarea fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”;
- Invitaţie privind exercitarea dreptului de a fi ascultat, în cazul neprezentării la primul termen stabilit de organul fiscal în vederea audierii”;
- „Referat privind măsurile propuse ca urmare a derulării procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”;
- „Decizie privind înregistrarea fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”;
- „Înştiinţare privind încetarea procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu/la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale”.