Cine promovează „turismul social"?

Englezii în general şi David Cameron în special sunt foarte supăraţi pe nemâncaţii europeni din Est care vin în insulă pentru a profita de facilităţile sociale pe care le oferă statul britanic. Făcând observaţia că marea majoritate a "imigranţilor", din comunitate (care nici nu pot fi, practic, denumiţi în acest fel), vin să muncească, nu să întindă mâna, nu putem să nu fim de acord că există o categorie de compatrioţi de-ai noştri care recurg la artificii, nici măcar ingenioase, prin care să trăiască pe seama culanţei autorităţilor, atâta timp cât nimic nu-i împierdică. 

În timp ce cei din ţară preferă să stea la cârciumă, unde beau alocaţiile copiilor şi ajutoarele de la stat, cei care au luat drumul străinătăţii identifică toate breşele prin care pot participa- fără îndreptăţire- la bunăstarea compatrioţilor reginei Elisabeta. Nu este vorba doar despre dragii romi cei iuţi de mână, ci şi de etnicii români care-şi pun în funcţiune iuţeala minţii pentru a profita de orice ocazie.

Deunăzi, un individ aflat pe melagurile Albionului se lăuda la televiziune cum primeşte el 1600 de lire pe lună ca ajutoare, fără să facă nimic, bani din care şi-a refăcut casa din ţară arătând-se nu doar mândru de performanţa sa, dar şi foarte mulţumit de existenţa acestei oportunităţi. Va rămâne de pomină şi episodul analfabeţilor vasluieni care au reuşit să se înscrie la nişte facultăţi de unde primeau burse de 1000 de de lire pe lună fără să fi prezentat vreun document care să le ateste măcar cele 7 sau 8 clase, dar şi fără să frecventeze vreun curs. Nu puţini sunt cei care odată ajunşi pe sol englezesc se prezintă direct la ghişeele sociale cu liota de puradei din dotare pentru a-şi încasa "drepturile". 

Este de înţeles supărarea englezilor şi nemulţumirea lor că figurează drept ţintă pentru practicanţii turismului social, ale căror avantaje sunt plătite din taxele achitate de contribuabilii nativi (alături de străinii care muncesc cu acte în regulă). Dar nu pot fi făcuţi responsabili pentru asta românii şi România. Sau bulgarii. Sau alte naţii care contribuie la fluxul de "turişti sociali". Nici România şi nici un alt stat membru al UE nu pot pune oprelişti liberei circulaţii a cetăţenilor lor, după cum nici englezii nu ar trebui să se gândească la aşa ceva într-o Europă unde toţi europenii au drepturi egale. Nimic nu-l impiedică însă pe premierul Cameron să reglementeze acordarea acestor ajutoare pentru că profitorii obţin beneficiile cu concursul direct al instituţiilor cărora li se adresează. Păi cum să nu-ţi aduci toată familia să ia burse de studii, dacă nimeni nu te întreabă cât fac 2 plus 2?

Există, probabil, şi o complicitate ilicită care face ca drumul spre sursele de profit să fie bătătorit şi să funcţioneze. Domnul Cameron ar face bine să-şi îndrepte atenţia şi spre propriii săi concetăţeni, funcţionari publici, care facilitează aceste procese şi spre reglementările nepotrivite pe care le menţine în funcţiune decât să-i acuze pe români şi pe bulgari că sunt profitori. Pentru că nu există profitori fără o sursă de profit. Nemţii, cu pragmatismul lor tradiţional s-au ferit să cadă în păcatul vorbitului fără noimă şi au acţionat acolo unde trebuie: la condiţile acordării acestor ajutoare. Este o problemă a lor, nu a noastră. Probabil, va veni o zi când vom avea şi noi (deşi păstrând proporţiile, o avem deja prin fenomenul şomajului pasiv în comunităţile în care venitul minim garantat este un stimulent pentru nemuncă), problema asta, dar până atunci mingea este în terenul lor. Nu au decât să o joace cum trebuie.