Cine ne pune bețe-n roate?

Cel de-al cincilea val de lărgire a Uninunii Europene se dovedește a fi și cel mai dificil și mai controversat. România și Bulgaria, de la granița estică a Uninunii, au avut de parcurs cel mai monitorizat proces de aderare. Și cel mai server, în același timp. Practic, în nici unul dintre cazurile precedente, lupa supravegherii nu s-a fixat cu atâta ostentație aproape asupra fiecărui amănunt, iar termenele nu au fost atât de elastice și de nesigure. Până și acest 1 ianuarie 2007 a fost obținut in extremis și printr-un major efort diplomatic depus de precedenta guvernare, fiind introdus în rezoluțiile UE practic în ultimul moment. Cel mai comod și mai la îndemână ar fi să cădem în plasa autovictimizării și să găsim motivații exterioare. Ca de pildă, ostilitatea de natură religioasă, noi și bulgarii fiind singurele națiuni ortodoxe ale Uniunii, o credință mai degrabă specifică răsăritului decât apusului. Sau poate antipatia constantă pe care au determinat-o „trădările” istorice ale aliatului german, cel care are acum poziția cea mai importantă și poate influența orice decizie. Chiar dacă rezidă un sâmbure de adevăr în aceste motivații, cred cu tărie că dacă cineva este responsabil pentru mersul nostru poticnit spre Uniune, atunci acesta nu poate fi decât Guvernul României. Sau guvernele României care au lucrat pentru acest scop cu mai multă sau mai puțină tragere de inimă, cu mai multă sau mai puțină competență. Nu poate fi făcută răspunzătoare Uniunea de întârzierile repetate în aplicările unei măsuri, de pierderea vremii cu alte lucruri, fără nici o legatură cu eforturile de aderare, de bătăliile politice sterile în condiții de crize succesive profunde și cu urmări importante. Paradoxal este faptul că pe măsură ce termenele s-au apropiat, entuziasmul cu care s-a purces la îndeplinirea condițiilor a scăzut mereu, până la pericolul amânării sine die a aderării. Nu întâmplător, data de 1 ianuarie 2007 a fost și este una teoretică, iar recent luata decizie de la Bruxelles ne temperează serios entuziasmul: ea rămâne valabilă dacă vom fi în stare să intensificăm reformele. Or să intensifice reforme concomitent cu bătăliile politice interne, din interiorul și din exteriorul Coaliției, pare un lucru destul de dificil la 1 ianuarie 2007 „un pod mult prea îndepărtat”.