Cine e adevăratul suveran al suveraniştilor şi cel mai periculos dintre ei

O veche zicală spune că două săbii nu încap în aceeaşi teacă, iar liderii suveranişti Călin Georgescu şi George Simion pot depune mărturie că e cât se poate de adevărată. Cei doi susţin idei asemănătoare, aşa-zis suveraniste, dar acest lucru nu-i face prieteni, nici măcar aliaţi. Politologul Sergiu Mişcoiu arată că între cei doi există o rivalitate acerbă şi explică de unde vine acest lucru.

Georgescu şi Simion au o relaţie încordată
Iniţial aliaţi, cei doi lideri suveranişti au ajuns acum să aibă o relaţie încordată. Deşi Simion îşi declarase susţinerea pentru rivalul său în turul 2 şi deşi anterior Călin Georgescu a fost una dintre propunerile pentru postul de premier din partea AUR, cei doi nu par să se agreeze.
Relaţia lor a devenit tensionată încă din 2022. Atunci, în 2022, liderii AUR George Simion şi Claudiu Târziu s-au delimitat de Georgescu, după ce actualul candidat independent la prezidenţiale a făcut propagandă neo-legionară făţişă. Iar Călin Georgescu nu a uitat acest lucru.
În 2024, cei doi au fost rivali în alegerile prezindenţiale, iar în 2025 cei doi s-ar putea înfrunta din nou, în alegerile care ar urma să aibă loc în luna mai. Iar acest lucru se simte. Azi, liderii polului suvernist din România sunt dezbinaţi, iar neînţelegerile dintre ei devin pe zi ce trece mai evidente.
După ce anterior, vineri, a avut loc un protest la Bucureşti organizat de adepţii lui Călin Georgescu, duminică a fost rândul celor de la AUR să scoată oamenii în stradă, deşi partidul lui George Simion nu şi-a asumat în totalitate mitingul. Asta arată că acum, practic, fiecare are acum propriul miting, iar concurenţa pentru voturile românilor care cochetează cu ideea de suveranism devine tot mai acerbă.

O rivalitate tot mai acerbă
Între timp, Georgescu a luat distanţă de Simion despre care a spus că e „marioneta PSD” şi sub nicio formă „omul poporului”. Simion se certase anterior şi cu europarlamentara Diana Şoşoacă, pe care a dat-o afară din partid. Nu întâmplător există voci care afirmă că partidele extremiste sunt mai dezbinate ca oricând, iar rivalitatea liderilor lor devine de notorietate.
În ce măsură lucrurile stau chiar aşa şi ce implicaţii ar avea aceasta la nivelul politicii dâmboviţele explică Sergiu Mişcoiu, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée şi la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj.

Despărţiţi şi din punct de vedere ideologic
El vorbeşte despre o adevărată ruptură şi despre faptul că în timp ce unele grupări suveraniste au tendinţa de a deveni extremiste, altele încearcă să-şi tempereze discursul, iar unele nici măcar nu-şi asumă radicalismul.
„Unii îşi spun patrioţi, puţini dintre ei îşi spun naţionalişti şi care sunt, mai degrabă, dornici să schimbe sistemul din interior şi să colaboreze cu alte grupări politice pentru a crea majorităţi, împingând lucrurile progresiv către suveranitate, către ieşirea, poate, din Uniunea Europeană, în orice caz, către slăbirea structurilor colective europene, euroatlantice, către politici bazate pe o logică naţională. Acest tip de profil corespunde, mai degrabă, în actuala formulă politică în care ne aflăm noi, România, astăzi, lui AUR şi lui George Simion. (…) Avem, de cealaltă parte, mişcările, într-adevăr, de extrema dreaptă antisistemice, care sunt, în aceeaşi măsură, ultrapopuliste, ultranaţionaliste, condamnă în bloc sistemul politic, elitele politice, partidele şi aceste mişcări îşi doresc o, practic, revoluţie ultranaţională. O schimbare radicală de sistem şi de regim care să treacă prin, nu numai ruperea legăturilor euroatlantice, dar şi naţionalizarea întreprinderilor străine, un sistem care să repună, spun ei, poporul în mijlocul deciziei politice, să aducă din nou resursele în mâna celor care conduc România şi, fundamental, această mişcăre este o mişcare, evident, iliberală şi nedemocratică. Acestei mişcări îi corespund, pe de o parte, SOS România şi doamna Şoşoacă, pe de altă parte, domnul Georgescu şi, mă rog, POT, dar POT e un partid foarte mic”, explică profesorul Mişcoiu.

Georgescu e mai radical, Simion e mai şiret
Evident că între cele două facţiuni poate exista colaborare şi ele sunt apropiate din multe puncte de vedere. Pe de altă parte, şi aici intervine a doua sciziune, de cea între persoane. „Am văzut ruperea mişcării doamnei Şoşoacă de cea a domnului Simion încă din 2021-2022, încoace, pe de o parte. Şi acum vedem pe culoarul acesta al doamnei Şoşoacă mişcarea domnului Georgescu, care este, de asemenea, o mişcare al cărui lider nu este compatibil în mod personal cu ceilalţi lideri”, arată Mişcoiu. Simplul fapt că mişcarea suveranistă a propus trei nume pentru postul de preşedinte, incluzând-o pe Diana Şoşoacă, arată o anumită polarizare.
„Călin Georgescu a ştiut să joace mult mai bine şi a captat un electorat neaşteptat de numeros. Poziţia sa dură, mult mai dură decât a avut vreodată Simion, i-a cucerit pe mulţi. Şi asta nu e tot. A ştiut să speculeze superstiţiile şi credinţele care sunt întrunite de o bună parte a populaţiei, ceea ce l-a făcut şi mai popular.
„Domnul Georgescu a mers până la a contesta inclusiv întregul sistem politic, în toate politicile publice, poziţia internaţională a României, direcţia sa europeană şi, de asemenea, a ştiut să facă ceea ce nu au ştiut să facă alţii politicieni, a speculat această criză intelectuală şi spirituală a românilor. A speculat faptul că există totuşi o treime din români care sunt consumatori de tabloide care prezintă idei legate de tarot, de zodii, de politicii alternative. Dacă domnul Simion nu a ştiut sau nu a vrut să facă acest lucru, domnul Georgescu a ştiut să meargă până la capăt pe această linie, să speculeze criza spirituală a românilor. Şi să se adreseze unui public care a fost estimat de mai mulţi cercetători sociologi şi antropologi ca fiind aproape 30% din populaţia României. Acest public este consumator de, cum spuneam, de zodiac, de naturism neorural şi de medicină alternativă, plantologie şi un amestec din acesta bizar între misticism şi ocultism şi starea de sănătate respectiv poporul român, sufletul colectiv, naţiunea şi aşa mai departe”, mai spune profesorul clujean.

Simion joacă riscant
Cu toate acestea, avertizează Sergiu Mişcoiu, un eventual succes la viitoarele alegeri pentru George Simion ar fi aproape la fel de nefast. Asta deşi, admite el, şi Georgescu şi Simion ar avea puteri limitate, în cazul în care ar câştiga alegerile. Cu toate acestea, ar putea face şi mult rău României:
„Să nu ne lăsăm păcăliţi de acest aspect. Eu cred că amândoi sunt cam la fel de periculoşi. Domnul Georgescu are o strategie de a ajunge la putere contestând radical tot ceea ce se întâmplă şi propunând o alternativă care este, să spunem, foarte greu de măsurat cu instrumente raţionale, într-o logică a iraţionalului. Dar odată ajuns la putere, va încerca să facă tot ceea ce ar face şi domnul Simion dacă ar ajunge la putere. Domnul Simion, care acum ne propune lucruri mult mai rezonabile. Adică amândoi vor fi limitaţi de funcţia prezidenţială, de mandatul pe care l-ar avea şi atunci vor încerca doar să facă ceea ce pot să facă şi în ambele cazuri vor fi distanţări faţă de linia euroatlantică a României. Pe cât de mari ar putea să le opereze, pe atât de mari le-ar şi opera. Ar fi cel mai probabil politici publice îndreptate împotriva toleranţei faţă de diversele tipuri de minorităţi, ar fi o întoarcere la ideile naţional-comuniste care au preexistat şi care îi animă, de fapt, pe amândoi. Şi deci, din punctul de vedere al rezultatelor, odată ajunşi la putere, nu cred că există o diferenţă mare între gradul de periculozitate”.