Cine câştigă, cine pierde...

Alegerile locale de anul acesta sunt, în primul rând, mai puţin costisitoare. Adică mai austere, dacă pot spune aşa. Şi sub raportul cheltuielilor statului, şi sub acela al contribuţiilor candidaţilor. A avut grijă BEC de asta. Şi a făcut din runda electorală  o manifestare banală. Dar, cum se întâmplă de regulă, cineva a câştigat şi altcineva a pierdut.

Este prima victorie pe linie a PSD, într-o Capitală considerată a fi fost un fief de dreapta. Şi-a adjudecat toate sectoarele şi primăria generală.
Nu pentru calităţile etalate de candidaţi (prea puţini au avut ocazia să îi vadă şi să îi asculte). Sunt convins că oricine s-ar fi aflat în locul Gabrielei Pandele ar fi câştigat competiţia. Femeie sau bărbat. Ci pur şi simplu pentru că orologiul acceptării publice a răsunat de data asta pentru social democraţi, la fel cum altădată sunase pentru liberali sau democraţi, făcând ca aceştia să îşi adjudece funcţiile fără vreo legătură cu calităţile candidaţilor săi. Nu ar trebui neglijat nici sprijinul primit de partidul lui Dragnea  din partea DNA, pentru că nu cred că cineva îşi închipuie că dacă ar fi putut să candideze, Oprescu ar fi ratat cel de-al treilea mandat.

A mai câştigat, surprinzător, iniţiativa civică a lui Nicuşor Dan. Nu e chiar de colo să te plasezi pe locul doi, fără un program clar (publicul a reţinut doar pledoaria pentru reconstruirea Halei Matache, în mijlocul noului bulevard Buzeşti) şi fără persoane cu ceva notorietate. USB-ul său, care va fi transformat în USR, a pus un picior în Consiliul General şi îşi poate imagina că la toamnă ar putea ajunge şi în Parlament.

A câştigat şi Dragnea dreptul (moral) de a nu demisiona, cum îşi propusese , împins de la spate, şi de a controla mai autoritar partidul prin instrumentul listelor electorale pentru parlamentare.

A pierdut PNL-ul. Marele PNL.O înfrângere istorică, perfect previzibilă, după sinistra bâlbâiala cu numirea unui candidat la Capitală. Steaua lui Predoiu a apus înainte de a se înălţa, iar locul trei pe care s-a plasat îl datorează, în egală măsură, conducerii bicefale dar fără cap a struţocămilei politice care este "marele" PNL. "Partidul meu" al lui Iohannis îl face pe preşedinte părtaş la acest eşec istoric. Faptul că în ţară partidul şi-a conservat poziţiile (cum probabil nu ar fi reuşit dacă solicitarea liberală de a se vota în două tururi ar fi avut succes) nu modifică în bine percepţia faţă de faptul că cele două partide nu s-au contopit nici un moment, pentru a putea face front comun. Vechii liberali vor acuza PDL-ul de eşec şi vor cere, cu siguranţă, separaţia bunurilor, odată cu divorţul pentru nepotrivire de caracter.

Printre cei care au pierdut ce n-au avut se numără şi popularii lui Băsescu, cărora le este acum mai limpede cât sunt de insignifianţi în arenă politică şi cât de mult i-a discreditat asumarea unui personaj de teapa lui Turcescu.

Perdant poate fi considerat şi DNA. Faptul că oameni pe care îi anchetează sau pentru care a obţinut condamnări se bucura de încrederea publicului votant este de natură să ridice mari semne de întrebare faţă de credibilitatea unora dintre acţiunile sale.