Cine a votat duminică?

Ion Iliescu observa, pe bună dreptate, nu numai faptul că PSD-ul a obținut cel mai mic scor electoral din existența sa, devenind din cel mai important partid, unul de mâna a doua, dar și că în ansamblul său, scrutinul din 25 noiembrie marchează cel mai important succes al dreptei. Într-adevăr, cumulate, voturile PD, PNL și PLD ar fi suficiente pentru o guvernare „legitimă” - vorba dlui Băsescu - dacă Alianța DA n-ar fi moartă și îngropată. Cum se explică acest succes, într-o țară săracă, în care electoratul rămâne, preponderent, unul copleșit de probleme sociale? Răspunsul este: Băsescu. Într-adevăr, Traian Băsescu reprezintă vectorul dreptei, indiferent că a fost vorba de PD sau PNL, sau chiar de PLD. Încercând să-și „agațe” referendumul de votul pentru europarlamentare el a reușit, de fapt, să influențeze europarlamentarele, sacrificându-și uninominalul. Duminică, la vot au ieșit în special susținătorii săi. Aceștia au avut ca prim obiectiv referendumul, și abia apoi europarlamentarele. Votul pentru partide s-a împărțit de la același eșalon de votanți - cei care mai au încredere în președinte și doresc ca propunerile pe care le emite să fie puse în practică. Votul partidelor este, deci, votul unei categorii distincte de votanți. Evident, nu în totalitate, dar cert majoritar. Din acest răspuns derivă o a doua întrebare: cât e de real tabloul care rezultă din vot? Este acesta raportul de forțe între stânga și dreapta, sau între partide? Evident, răspunsul este: nu! Rezultatul este unul circumstanțial și nu reflectă distribuția opțiunilor în societate decât în măsura în care a fost vizat un anumit aspect: atitudinea față de propunerea votului uninominal. Activiștii pro-Băsescu, în general, și cei anti-Băsescu, într-o măsură mult mai mică, au ieșit din casă și au mers la vot. Ceilalți - majoritatea de aproape trei sferturi - au stat acasă și au așteptat rezultatele. Cu siguranță că acestea vor declanșa reacții diverse. Cea mai importantă s-ar putea să fie cea a electoratului de stânga și a celui radical care riscă să-și vadă exponenții opțiunilor lor ieșiți din joc. De aceea cred că la cel mai apropiat nou test electoral - localele de anul viitor - rezultatele vor fi cu totul altele. Iar raportul de forțe nu va mai fi la fel de debalansat, în favoarea dreptei. Un rol important în clarificarea acestui aspect îl va juca în continuare președintele Băsescu. Deși în pierdere evidentă de popularitate și credibilitate - a fost, dealtfel, cea mai slabă performanță a sa din toate timpurile - el va continua să exercite influență asupra unui electorat mixt mai ales că acesta nu vede în el un exponent exclusiv al dreptei. Discursul său încrâncenat în favoarea democrației ar putea să devină un bumerang, iar poziția democrată ocupată circumstanțial de oamenii lui Boc, să devină o amintire. Nici PSD-ul, cu toate crizele sale interne, nu poate să rămână un partid de doar 20%, după cum nici PRM-ul n-ar trebui să iasă atât de brusc din joc - dacă nu cumva chiar liderul său îi va da brânciul decisiv spre disoluție. Localele din 2008 vor aduce la rampă o tripletă de partide cu ponderi apropiate și cel mult încă un jucător de „balanță”, cu posibilitatea de a o înclina în direcția în care e dispus să joace.