Ciclul lui Isărescu

"În România a fost recesiune. Nu o criză financiar-bancară. Punct!"- a fost concluzia speech-ului liber al guvernatorului Isărescu, de după lectura comunicării ce a deschis seminarul "Spre o nouă arhitectură de supraveghere a pieţelor financiare", organizat joi de BNR, seminar la care densitatea auditoriului a concurat-o pe cea de cu două zile înainte, la întâlnirea cu Christine Lagarde.
Prin parantezele şi adnotările frecvente, guvernatorul a lăsat să se înţeleagă că una dintre problemele care îl preocupă chiar mai mult decât criza este incultura sau nivelul scăzut de percepţie pe care-l manifestă mass-media în reflectarea şi comentarea problematicii de specialitate. A insistat chiar asupra faptului că textul citit a fost revizuit de vreo 3 ori din dorinţa de a-l face cât mai accesibil ("mai jos de atât nu se putea"). "Am dorinţa de a abate cursul interesului public dinspre senzaţionalism şi anecdotică spre chestiunile profesionale". Iar una dintre acestea i se pare uşurinţa cu care se vorbeşte despre criză. "Noi nu am ajuns la faza unei crize financiar-bancare", a insistat guvernatorul. "Am trecut printr-o recesiune, nu printr-o criză. Dacă ar fi fost altfel, concesinţele ar fi fost grave şi pe termen lung. În România nu a dat faliment nicio bancă şi nici depunerile oamenilor nu au fost afectate. A fost o excepţie cea a băncii cipriote - pe care însă am soluţionat-o rapid deşi banca nu făcea parte dintre cele asupra cărora ne manifestăm autoritatea. Nu am vrunt însă ca acest incident minor să ia amploare şi să genereze panică, pentru că împotriva panicii nu există mijloace de intervenţie".
Cu alte cuvinte, domnul guvernator vrea să spună că dacă România nu a trecut printr-o criză, acest lucru de datorează regulilor stricte instituite de BNR sub înţelepta sa conducere. Abordând ciclicitatea fenomenelor din societate, Isărescu a mai ţinut să sublinieze un lucru: că ciclurile economice implică obligatoriu şi faze joase, pe care politicienii nu se grăbesc să le ia în considerare, mult mai preocupaţi fiind de ciclurile electorale, care nu se suprapun. În aceste condiţii, de veghe pe copertă rămâne banca centrală care trebuie să suplinească, prin politica sa, erorile sau neglijenţele guvernanţilor.
Ce mi se pare interesant în această chestiune este faptul că în cariera de o longevitate excepţională a lui Mugur Isărescu, ciclul este de o amplitudine mereu crescătoare. De 23 de ani de când se află la comanda BNR, destinul său profesional şi chiar politic merge doar în sus. Chiar şi în momentele delicate, în care au fost evidente neconcordanţe între regulile impuse de BNR şi evoluţiile sitemului, Isărescu a ştiut să tragă spuza pe turta proprie şi să iasă în avantaj. Este un talent excepţional, ale cărui efecte se resimt mai ales asupra instituţiei din care a făcut un turn de fildeş imun la şocuri şi cicluri.