Chiar vrea Iohannis să intre PNL la guvernare?

Aşa a declarat într-un interviu pentru presa străină. Că-şi doreşte ca PNL să intre la guvernare ca să poată pune în operă proiectul său politic. Dacă ceva mai înainte a fost prudent, lăsând o portiţă deschisă pentru posibilitatea ca acest lucru să se întâmple după alegeri, ca o consecinţă a acestora, de data aceasta pare chitit pe o nouă „soluţie imorală”. Adică pe schimbarea raportului de forţe din Parlament prin mijloace devenite „clasice”: racolarea de parlamentari.

Înclin să cred că, în realitate, preşedintele face o concesie imaginii sale de reprezentant al formaţiunii sub a cărei siglă a candidat. Pentru că, din punct de vedere practic, n-ar trebui să dorească aşa ceva. În primul rând pentru că ar perpetua ideea unui preşedinte-jucător care nu sfieşte să forţeze mâna unor formaţiuni sau parlamentari, şi nu a unui preşedinte-moderator călăuzit de înalte principii morale. Desigur, operaţiunea este posibilă. În faţa unui Ponta tot mai debusolat şi mai contestat în sânul propriei formaţiuni, demersurile şi promisiunile adresate actualilor săi parteneri s-ar putea bucura de succes. Personajul-cheie al operaţiunii pare să fie preşedintele UNPR, Gabriel Oprea. O eventuală convingere a acestuia că este în „interes naţional” să părăsească barca guvernării şi să se alăture PNL-ului ar rezolva transferul paşnic de putere. Dar...

Există un „dar”: anume rezervele pe care le are, cu siguranţă, Klaus Iohannis faţă de actuala echipă din spatele său. Este cel puţin riscant să plece la drum cu aceleaşi figuri care au defilat sub comanda lui Băsescu în guvernele Tăriceanu şi Boc. O eventuală intrare, acum, la guvernare, ar crea condiţiile ca până la viitoarele alegeri parlamentare zestrea de popularitate obţinută de Iohannis să se răspândească în toate zările sub presiunea unei noi împărţiri a prăzii de către aceiaşi prădători. Iar PSD-ul ar avea un nesperat răgaz să strângă rândurile şi să arate cu degetul spre cei care vor irosi rapid agoniseala lor, abordând viitorul ciclu electoral de pe altă poziţie decât cea de putere erodată.

Marea problemă rămâne, însă, situaţia din PSD. Şi posibila implozie a acestuia, sub presiunea contestărilor interne şi a nemulţumirii crescânde a celor care se văd ameninţaţi de „reforma” statutului propusă de Ponta. Premierul mai este suspectat că prin Ghiţă şi partidul pe care-l coace acesta prin cluburi, şi-ar pregăti un transfer împreună cu o bună parte din cei care-i sunt fideli. Schisma cu care ameninţă Geoană nu este luată în serios, atâta timp cât acesta nu este foarte hotărât dacă va face un nou partid sau va încerca doar să pună mâna pe cel actual.

Evident, însă, că orice e posibil. Chiar ca împotriva voinţei sale intime, Iohannis să se trezească în braţe cu o guvernare care-i va încurca serios planurile. Pentru că la o postură mai avantajoasă decât cea prezentă, când are toate scuzele şi poate emite orice pretenţii nu poate spera...