Cetățeanul iese la bătaie cu statul!

Aproape nici nu mai au importanță argumentele la vedere sau cele ascunse pe care le încearcă (sau nu) premierul, în această ciudat de disperată apărare a taxei de primă înmatriculare. Nu știu de ce îmi vine greu să cred că ceea ce-l animă este grija pentru mediu. Că n-am înțeles nimic din celebra explicație dată de Vosganian este una. Alta e că dacă este să te ferești de poluare, în nici un caz aceasta nu va fi amplificată de mașinile second-hand pe care le aduc românii din străinătate, cât de diviziile de Dacii autohtone, cu vechimi remarcabile, care bat drumurile fără nici o taxă. Problema e alta: că încordându-și mușchii în fața Comisiei Europene, Tăriceanu nu va reuși nimic altceva decât să amâne anularea taxei, mai încasând ceva bani pentru nevoile zilnice. Sunt sigur că în mintea sa și a colaboratorilor săi zburdă ideea că „noi încasăm taxa și ne facem treaba cu ea și nu ne interesează că cei care vin după noi or să fie nevoiți să o dea înapoi!”. Iată însă că se ivește la orizont un adversar mai decis și mai periculos decât Comisia Europeană: cetățeanul român, tot mai conștient de drepturile sale și de faptul că nu este înfrânt din start. Domnul acela din Arad a îndrăznit să facă ceea ce ar fi dorit și alții, dar s-au lăsat păgubași cu gândul la precedentele în care statul a avut, sistematic, câștig de cauză. Decizia instanței din Arad mi se pare și ea un act de luciditate, nu de curaj, pentru că nu-ți trebuie curaj ca să respecți principii sau legi. E drept, e primul pas, până la final mai este, dar dacă mai mulți români vor urma exemplul arădeanului, Tăriceanu și Comp. se vor trezi în fața unui adversar hotărât și motivat, pe care nu-l vor mai putea ameți. Instalarea unui climat de egalitate în fața legii, între cetățean și administrație, este una dintre condițiile esențiale ale progresului democrației, iar guvernanții trebuie, în sfârșit, să învețe și ei această lecție. De la cetățean.