Cer senin! Duminică e Sfântul Ilie, ziua aviatorilor. Urmează Ilie Pălie şi Foca, pseudo-sărbătorile de care se tem creştinii

Sărbătoarea proorocului Ilie Tesviteanul, 20 iulie, este şi ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor. „Cer senin!” e urarea de „drum bun” în această tagmă, iar Sfântul Ilie e invocat astfel pentru ca fulgerele să-i ocolească.
Povestea Sfântului Ilie spune că acesta a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită, la îndemnul Diavolului, şi a mers apoi la Dumnezeu şi şi-a cerut iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau.
Sfântul proroc Ilie Tesviteanul e celebrat acum drept făcător de minuni şi aducător de ploi în perioadă de secetă, dar şi cel care ţine departe fulgerele şi trăsnetele de oamenii buni.
Potrivit tradiţiei (sursa: Marcel Olinescu – Mitologie Românească), în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Şi tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.
Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură.
În această zi de sărbătoare, se duc poame la biserică şi se dau de pomană pentru cei morţi, căci până în această zi, nu se cade nimănui a mânca din ele, căci trebuie întâi să se dea de sufletul morţilor.
Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere până-n această zi. Până la sărbătoarea de Sf. Ilie nu se scutură merele şi nici nu se bat unele de altele, căci se fac furtuni mari, tunete, fulgere şi piatră.
E considerat belşug să scuturi mărul în ziua de Sf. Ilie şi măcar două mere de sunt, să chemi copiii în grădină şi să le dai de pomană.
Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.
Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi; În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).

Ilie (nu) te păleşte
După Sfântul Ilie, timp de două zile (21 şi 22 iulie, alţii chiar şi pe 23 iulie), chiar şi acum oamenii nu lucrează de frică. Pălie şi Foca le-ar putea arde recoltele şi trupurile.
Despre Ilie Pălie (21 iulie) se spune că ar fi fost vizitiul lui Sântilie. În popor există superstiţia că toţi cei ce lucrează de Sf. Ilie sunt „păliţi” imediat, chiar a doua zi, de unde şi vine numele de Ilie Pălie pentru ziua de 21 iulie. Adică, Ilie te păleşte.
Biserica însă nu face nici o referire la această sărbătoare, nu este nici un fel de Ilie Pălie. Este o zi obişnuită. În calendarul bisericesc apar doar Sfântul Proroc Iezechiel; Cuvioşii Rafael şi Partenie de la Agapia. „Ilie Pălie nu a existat ca persoană şi deci nu există această sărbătoare. Este o născocire. Dacă ar fi existat această sărbătoare ar fi fost scrisă cu cruce roşie pe calendarul ortodox. Este chiar o batjocorire a numelui Sf. Ilie prin adăugarea unui cuvânt care rimează”, spun preoţii de la Biserica Izvorul Tămăduirii.
Urmează 22 şi 23 iulie. În general, lumea aminteşte de Foca pe 22 iulie. Însă, în calendarul bisericesc, pe 22 iulie apare „Sfânta Maria Magdalena”, abia pe 23 iulie apare „Aducerea moaştelor Sfântului Foca”.
Există Sf. Foca, însă lucrurile sunt înţelese diferit. Lumea ţine această sărbătoare pentru a se apăra de foc, dar Sf. Foca este ocrotitorul celor care navighează pe ape. Există, totuşi, o legătură: atunci când se aprinde ceva şi apare un foc, pentru a fi stins este necesară apa.

Sărbători păgâneşti
Aceste pseudo-sărbători menţionate şi multe altele (Joile după Paşti, Rusaliile, Ilie Pălie, Foca, Pintilie Călătorul, Răpotinul, Drăgaica, Paparuda, Circovii, Filipii, Chirică Şchiopul) nu există în calendar, nici cu cruce roşie, nici cu cruce neagră, dar oamenii le ţin.
În acest sens, în revista „Biserica Ortodoxă Română” nr. 4 din anul 1907, se precizează: „Deoarece mulţi săteni ţin încă şi astăzi obiceiuri şi sărbători idoleşti, cu toate că ierarhii Bisericii dintotdeauna n-au încetat a sfătui pe creştinii noştri să se ferească de ele. Însuşi Sf. Sinod al Sfintei noastre Biserici autocefale ortodoxe Române a votat în şedinţa din 29 mai anul 1874, un regulament împotriva sărbătorilor de origină idolatră. Acest regulament, promulgat în 3 iulie 1874, cuprinde mai întâi sărbătorile bisericeşti şi naţionale ce tot creştinul ortodox român e dator a ţinea, apoi dispune la art. 3 următoarele: Orice alte sărbători superstiţioase precum: Joile după Paşti, Rusaliile, Ilie Palie, Foca, Pintilie Călătorul, Răpotinul, Drăgaica, Paparuda, Circovii, Filipii, Chirică Şchiopul, sunt oprite a se serba, ca nişte rămăşiţe din timpul idolatriei şi care nu aduc nici un folos sufletesc, ci numai pagube celor ce le serbează, împiedecându-i de la lucrări folositoare şi dând prilejul Ia petreceri deşarte şi vătămătoare. Preoţilor le recomandăm a sfătui pe enoriaşi de a părăsi asemenea sărbători păgâneşti, care nu sunt potrivite cu demnitatea de creştin şi cu învăţăturile Sfintei Evanghelii şi ale Bisericii”.