Centura de gunoi și centura verde

Mormanele de gunoaie de la ieșirea din oraș spre autostrada spre mare, de-a lungul Dâmboviței, au devenit o problemă de nivel național. A trecut președintele pe acolo și a fost revoltat de ce-a văzut. A fost cu câteva luni în urmă și premierul. La fel de revoltat. Au fost, pe rând, miniștrii care au inaugurat diferite tronsoane ale autostrăzii. Și ei au fost revoltați. O dată cu revolta, au crescut și mormanele de gunoaie. Fac pariu că, de când a trecut Băsescu pe acolo și până acum, când citiți aceste rânduri, s-au mai descărcat câteva camioane de moloz și de resturi. De ce? Pentru simplul motiv că, la câteva sute sau mii de metri mai încolo, la Groapa Glina, ar trebui plătit. Aici e gratis. E no man's land-ul Bucureștiului. Terenul nimănui! Este motivul pe care l-a descope-rit președintele! Pe care-l descoperise și premierul, dar îl uitase între timp, luat cu alte treburi. Practic, despre ce e vorba: despre o fâșie de vreo 4 metri, de-a lungul drumului, care nu aparține, cadastral, nimănui. A fost scăpată! Nu e nici a Primăriei Bucureștiului, nici a Primăriei Popeștiului. Au luat-o, de milă, de silă, Domeniile Statului. După care nu au mai știut cum să scape de ea. Au oferit-o, mai întâi, gratis, lui Videanu. Acesta însă, când a văzut că nu e rost de borduri și că ar mai trebui să o și curețe, s-a luat cu mâinile de cap. N-avem bani!- a strigat el. Dați-o celor din Popești. Ce să facem noi cu ea? - a exclamat primarul de acolo. Noi nu putem să adunăm gunoiul de la oameni, darmi-te de pe câțiva kilometri. Și uite-așa gunoiul devine o problemă insurmontabilă în Capitala unui stat proaspăt membru al Comunității Europene. Formarea gropilor de gunoi ad-hoc e un proces halucinant, care nu poate fi stăvilit. E suficient ca cineva, la un colț de stradă, să arunce o găleată de gunoi,că a doua zi se formează mormanul! Fenomenul e consecința decalajului cronic dintre producția de gunoi și capacitatea de preluare, transport și depozitare. Și de costurile tot mai mari ale acestor operațiuni. Administrațiile locale nu sunt capabile să facă față acestui proces și concluzia este că, anual, sute de mii de tone rămân aruncate vraiște, generând praf, mirosuri și infecții cronice. Iar responsa-bilii ridică din umeri. Precum Videanu și primarul din Po-pești. Ar fi o soluție: ia să le spună guvernul că pe porțiunea respectivă ar putea construi niște vile sau niște blocuri, cu fațade la Dâmbovița. Să vedeți ce bătălie s-ar declanșa atunci! Și o alta: se tot vorbește de „centura verde” a Capitalei și de insuficiența terenurilor pe care să se planteze pomi. De ce n-ar deveni această fâșie o parte din centura verde? Ar putea, dar cu o condiție: ca cineva să o curețe.Și asta nu vrea nimeni.