Cele 20 de locuri tămăduitoare în care se scăldau dacii

Descoperirile arheologice de pe teritoriul României arată că anticii acordau o atenţie deosebită sănătăţii şi igienei. Peste 20 de aşezări dacice au fost identificate în preajma localităţilor cu ape termale.
Oamenii au învăţat din cele mai vechi timpuri să îşi apere sănătatea, adăpostindu-se de intemperii, construindu-şi locuinţe, purtând veştminte pentru a-şi proteja trupul şi alegându-şi hrana. Apa şi soarele au avut roluri esenţiale în alegerile făcute de oamenii preistorici.
Primele aşezări umane au fost învecinate apelor, iar peşterile alese pentru a fi folosite ca adăpost erau cel mai adesea orientate spre sud, pentru ca locatarii lor preistorici să beneficieze mai mult de lumina şi căldura soarelui. Lista bolilor de care ajungeau să sufere oamenii preistorici şi, mai târziu, anticii este lungă, arăta istoricul Ion Horaţiu Crişan (1928 - 1994), care a cercetat timp de patru decenii aşezările dacice.
Bolile reumatice, cauzate de clima aspră şi de umiditate, leziunile traumatice şi fracturile specifice condiţiilor de viaţă dure de trai, rahitismul, afecţiunile dentare şi epidemiile erau, potrivit istoricului, întâlnite frecvent la comunităţile care populau teritoriul ţării în urmă cu mii de ani. Speranţa de viaţă a oamenilor din epoca bronzului nu depăşea 30 de ani, iar puţini dintre ei ajungeau să fie consideraţi „bătrâni”, cu vârsta de peste 50 de ani.

Unde sunt băile folosite de antici
Cu timpul, locuitorii arhaici de pe actualul teritoriu al României au făcut progrese în ce priveşte folosirea leacurilor, faţă de oamenii preistorici. Dacii cunoşteau proprietăţile vindecătoare ale apelor termale şi ale plantelor medicinale, dar şi practici mai complexe pentru ameliorarea sănătăţii, arăta Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Medicina în Dacia” (retipărire, ed. Dacica, 2007).
Apele termale de pe actualul teritoriu al României au fost folosite din cele mai vechi timpuri în scop terapeutic, arată oamenii de ştiinţă. În vecinătatea lor au fost descoperite ruine ale unor aşezări din epoca bronzului, astfel de locuri fiind preferate datorită efectelor terapeutice ale izvoarelor, dar şi a climei mai blânde din jurul lor.
Din vremea Daciei romane sunt atestate trei staţiuni balneare din România: Germisara (Geoagiu Băi), Aquae (Călan - foto) şi Ad Aquas Herculi Sacras (Băile Herculane), locuri unde anticii au amenajat terme, din care nu lipseau sanctuarele destinate divinităţilor binefăcătoare. Însă, potrivit istoricului Ion Horaţiu Crişan, cel puţin 20 de localităţi cu băi termale din România au păstrat vestigii ale locuirii din vremea dacilor.
Acestea sunt Bala (Mehedinţi), Băile Herculane (Caraş Severin, video), Bodoc (Covasna), Biborţeni (Covasna), Buziaş (Timiş), Calu (Piatra Şoimului, Neamţ), Călan (Hunedoara), Călimăneşti (Vâlcea), Cojocna (Cluj), Covasna (Covasna), Geoagiu (Hunedoara), Govora (Vâlcea), Jigodin (Harghita), Lipova (Arad), Malnaş (Covasna), Miercurea Sibiului (Sibiu), Ocna Mureş (Alba), Ocna Sibiului (Sibiu), Poiana Sărată (Bacău), Săcelu (Gorj), Sărata Monteoru (Buzău), Sovata (Mureş), Târgu Ocna (Bacău), Tuşnad (Harghita).

Captări pentru încălzirea locuinţelor
Spre exemplu, în cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au fost descoperite rămăşiţele mai multor cisterne de apă şi conducte de ceramică, utilizate la captarea apei de izvor. Rezervoarele de apă potabilă erau fie săpate în stâncă, fie clădite din lemn sau din blocuri de piatră. Apa folosită în aşezările din Munţii Şureanu era curăţată de impurităţi şi păstrată în rezervoare ale căror rămăşiţe s-au păstrat până în prezent.
„În Munţii Orăştiei, în interiorul fiecărei cetăţi mai mari sau în imediata ei apropiere, găsim câte o cisternă pentru apă, de dimensiuni variabile, construită din bârne de lemn ori din piatră. Apa captată de la izvoarele bogate ale regiunii era condusă prin ţevi de teracotă în interiorul cetăţilor sau pe terasele cu locuinţe”, informa istoricul Ion Horaţiu Crişan.
Instalaţiile de apă descoperite în cetăţile dacice arată preocuparea oamenilor din vremurile antice pentru curăţenia locuinţelor lor şi pentru a folosi apă curată, arată istoricul.