Cel mai intelectual cioban. Din Bran, acum angajat la Râşnov

A fost o vreme când îi învăţa pe cei mici cum să devină oameni mari, prin carte. A mai fost o vreme şi când lua decizii pentru localnicii din comuna sa. Miron Zecheru, din Bran, a fost, vreme de 40 de ani, profesor de biologie, dar şi director al şcolii unde preda. 10 ani a fost şi primar, între 1990 şi 2000, la Bran, cea mai vizitată localitate din judeţul Braşov. Acum, la pensie, lucrează „la stăpân” şi are grijă de câteva sute de mioare, fiind probabil cel mai atipic baci – intelectual, cu mai multă cultură decât mulţi alţii ce se vor intelectuali.

„Cheile şcolii, timp de 40 de ani, au fost la mine-n buzunar”
Miron Zecheru povesteşte că toată viaţa lui a muncit doar ce i-a plăcut. Şi a făcut ce i-a plăcut. Nici la mare nu a mers vreodată, mai mult îi place muntele şi l-a atras de mic copil. Cariera profesorală a început-o în judeţul Sibiu. „Am terminat facultatea în 1969, al fost repartizat în judeţul Sibiu. Am stat un acolo, apoi am venit în Poiana Mărului, iar din 1971 am venit în Sohodol, satul natal. Cheile şcolii, timp de 40 de ani, au fost la mine în buzunar”, îşi aminteşte fostul dascăl. Prin mâinile lui au trecut sute şi sute de elevi, pe care i-a învăţat tot ce a ştiut, inclusiv să se poarte frumos cu animalele. În fiecare vacanţă din cei 40 de ani de carieră didactică pleca în munţi. La Azuga avea mioarele lui şi le îngrijea ca pe ochii din cap, la stână. De fapt, mereu după şcoală dădea fuga la turma lui, ce-l aştepta behăind.
De cinci ani a ieşit la pensie şi a revenit „full time” la meseria de cioban, la o stână din Râşnov. Pe timp de vară ajunge cu oile chiar până în Munţii Bucegi, la Azuga. Îi sunt dragi mioarele şi ştie că a fi cioban nu înseamnă doar să supraveghezi oile. Trebuie să ştii să le îngrijeşti, să te ocupi de ele, îţi trebuie cunoştinţe de zoologie, dar mai trebuie să ai habar şi de geografie, meteorologie şi să ai habar cum se face brânza adevărată. „Telemeaua nesărată... Ce-i aia? Telemeaua trebuie să fie sărată, îi pui sare câtă trebuie să se întărească şi de vrei s-o mănânci nesărată, o pui în apă, o laşi o oră-două şi mănânci telemea adevărată”, a explicat baciul.

Badea ce citeşte şi cugetă-n baston
Mai mereu când stă sprijinit în toiag, are şi câte o carte în mână. Deşi profesor de biologie, recită cu plăcere din „Mioriţa”, poezii eminesciene sau alte volume, ori de câte ori vine cineva la el. La capriciile vremii este imun de multă vreme. Şi la cei care, din mersul maşinii de pe şosea, aruncă priviri spre el, în timp ce „şade-n băţ”. „Nu contează că ninge, că plouă, stai acolo. Unde să te duci, eşti 24 de ore din 24 cu ele (oile – n.r.) şi să ştiţi că foarte multă lume trece cu maşina şi se uită că stai în băţ...”, încheie Miron Zecheru.