Cel care nu şi-a găsit liniştea

O scurtă povestioară pentru Seara de Ajun:
Boul, din legendă, a avut o viaţă lungă şi grea. În fiecare zi trăgea după el carul stăpânului său, îl ajuta să are câmpul pietros şi întotdeauna i-a fost credincios şi de ajutor. Însă acum fiind bătrân şi firav, îşi merita această seară liniştită. În spatele casei stăpânului său, se afla un frumos grajd, in care îşi putea petrece zilele lui de pensie. Aici avea parte de fân mereu proaspăt şi înmiresmat şi chiar câteva paie moi.
Stăpânul său era într-adevăr un om inimos şi iubitor de animale. Grajdul avea şi o mică fereastră prin care se putea admira luna şi stelele. Foarte intensă şi grea a fost viaţa boului, dar acum la această vârstă, în sfârşit putea să se odihnească şi să se bucure de linişte. Însă în seara aceasta clipele lui de linişte au luat sfârşit.
La ceas târziu din noapte, stăpânul său intra din nou în grajd, cu toate că fusese şi înainte pentru a-l îngriji, dar acum era însoţit.
El rosti următoarele cuvinte:
Aici se află locul despre care v-am povestit, nu aveţi parte de nici-un pat, însă cel puţin este cald, paiele sunt proaspete şi sunt din acest an!
Stăpânul i-a poftit in grajdul său, era un bărbat mai în vârstă, o femeie tânără şi un măgar bleguţ.
Vă mulţumim frumos! Suntem modeşti! Eram deja disperaţi că nu vom găsi un loc, unde ne putem adăposti!
Bărbatul îşi duse măgarul lângă bou, care împotriva voinţei lui îi făcu puţin loc lângă iesle.
Mai apoi stăpânul dispăru, iar bărbatul şi femeia şi-au întins pătura pe paiele existente. Femeia tânără se comportă destul de ciudat. Mergea îndoită de spate, se sprijinea de fiecare dată de bărbatul ei şi câteodată chiar gemea, mai întâi încet iar mai apoi mai tare. Se pare că avea dureri. Boul nu putea fi sigur de acest lucru, deoarece  unghiul în care se afla nu îi permitea să îi privească prea bine. Din cauza zgomotului neobişnuit, boul  nu putea să doarmă liniştit.
Într-un târziu se auzi vocea femeii, care îi spusese bărbatului ei:
Iosif, mai bine te duci afară, căci nu va mai dura mult! - iar bărbatul ieşi din grajd. În acel moment chiar si boul îşi dorea să plece din grajdul său. Dar pe el nu îl întreba nimeni. Vecinul său, măgarul neinteresat de cele ce se întâmplau in jurul lui, adormise. De fapt boul nu voia să fie părtaş la nimic, ce se întâmpla în apropierea sa. Un singur lucru tot povesteşte şi va povesti şi de acum încolo, cât va trăi, şi anume: strigătele femeii nu au fost deloc mai încete, chiar din contră, iar liniştea serii nu putea domni în noaptea aceea.
Însă inima bătrână a boului s-a înmuiat în momentul în care a văzut cu ochii lui minunea ce a avut loc. Deoarece dintr-o dată se auzi un strigăt puternic al unui mic omuleţ, iar în acelaşi moment pe fereastra grajdului se putea zări o stea luminoasă şi strălucitoare. Iar din lumina acelei stele măreţe se auzi o mulţime de voci răsunătoare: „Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace oamenilor faţă de care El şi-a arătat bunăvoinţa!”.
S-a terminat cu liniştea acelei seri, deoarece în acea seara au venit o mulţime de oameni în grajdul minunat: păstori şi regi care se închinau Pruncului. Boul nu a realizat însă că era vorba de însuşi Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea el era bucuros că a putut fi părtaş la acest miracol al vieţii. Iar prin felul lui de a fi, i-a mulţumit bunului Dumnezeu pentru această seară sfântă, fiind însă şi puţin supărat, deoarece măgăruşul a reuşit să adoarmă, şi el nu. De asemenea i-ar fi plăcut să poată savura liniştea acelei seri, dar momente cu adevărat minunate vin la momentul potrivit şi trebuie să le percepem în acea clipa.
Mulţumim lui Dumnezeu căci El este cel care are în mâinile sale timpul vieţii.
Cu aceste cuvinte şi cu voia lui Dumnezeu vom sărbători un Crăciun bogat în minuni, şi anume în iubire şi înţelegere, cât şi în speranţe.
Un Crăciun fericit şi un an nou plin de bucurii şi realizări!