„Cei mai căutați”: dă Doamne să nu-i găsim!

Poliția Română are și ea o rubrică de „most wanted” - cei mai căutați infractori, dispăruți înainte sau după ce au fost condamnați. Spre deosebire de americani, polițiștii români nu pun premii sau recompense pe capul dispăruților. Îi fac doar de râs, punându-le fotografia pe un site și spunând ce e cu ei. În aceste condiții, nu este de mirare că acestă rubrică devine mai degrabă un soi de top al VIP-urilor, decât un apel cetățenesc la respectarea legii. Cred că în felul acesta îl iau și cei urmăriți, care, pe acolo pe unde s-au oploșit, nu prea își fac probleme. Ba, unii dintre ei mai dau telefoane în direct pe la talk-show-uri sau se distrează scriind scrisori procurorilor. Culmea este că, din cei cam 30 de „most wanted”, 9 sunt binecunoscuți publicului, dato-rită popularizării intensive pe care le-a făcut-o mass media. Hai să-i trecem puțin în revistă și să vedem dacă despre unii dintre ei memoria colectivă a mai păstrat vreun amănunt. Printre cei mai „noi” se numără Omar Hayssam și Mihai Necolaiciuc. Primul, om de afaceri cu relații politice sus puse, a avut proasta inspirație să monteze o răpire de junaliști pentru a scoate niște bani din țară, răpire care i-a scăpat de sub control. Asupra lui planează cea mai gravă acuzație, cea de tero-rism, iar cazul său e departe de a fi lămurit. Căutat fără vlagă de autorități, el trăiește bine mersi, pe undeva prin Siria, unde vacanța asta și-o va petrece în prezența familiei. Mihai Necolaiciuc, deținător al unor importante decorații, a devalizat sistematic CFR-ul sub oblăduirea câtorva miniștri ai transporturilor. A dispărut înainte de a fi deferit justiției și tră-iește și el, bine mersi, pe undeva prin Austria. Tot pe acolo își duce veacul și Severin Taciuc, cel care și-a bătut joc de polițiștii care îl urmăreau, trecând granița pe sub nasul lor. Peste cazul „Bucurenciu” s-a șternut praful. Omul cu o jumătate de milion de dolari în portbagaj, furați de o echipă de interlopi cu conexiuni în poliție, face plajă de câțiva ani buni prin Republica Dominicană. Bivolaru, Gregorian, a găsit adăpost în Suedia, unde e considerat persecutat de autoritățile române, de sub al căror nas a dispărut și el extrem de ușor. Nicolae Popa a fost administratorul personal al lui Vântu, omul care scotea banii de la FNI și-i ducea unde trebuie. E în Suedia, ca și Bivolaru, unde are un buisness și unde nimeni nu-l mai întreabă de sănătate. Despre Leonoda Teohari, lumea a uitat cu desăvârșire. Este unul dintre cei care au devalizat banca Dacia Felix, luând cu ușurință, suspectă, împrumuturi de milioane de dolari pentru proiecte fanteziste care n-au fost niciodată demarate. Își papă și el banii liniștit, pe undeva prin Franța, fără teama că cineva îi va putea cere înapoi. Cel mai vechi „dispărut general” este însă fostul membru CADA, Octavian Popescu, unul dintre artizanii evenimentelor violente din 13 iunie, soldate cu incendierea sediului Poliției și furtul armelor din depozite. A făcut „pași” înainte ca generalul Voinea și cei care s-au făcut că anchetează dosarul (rămas doar al Mineriadei) să apuce să se intereseze de soarta lui. Se crede că s-a stabilit în Elveția. Căutați. Foarte căutați. Cu o râvnă care te duce cu gândul la zicala: „Dă Doamne să nu-i găsim!” Pentru ca abia atunci ar începe complicațiile.