Ceauşescu, Decebal şi Dracula: asta însemnăm pentru străini

Fostul preşedinte comunist Nicolae Ceauşescu, regele dac Decebal şi voievodul medieval Vlad Ţepeş (Dracula) sunt în topul celor mai populare personaje istorice cunoscute de turiştii străini. Monumentele legate de aceştia sunt, deopotrivă, admirate şi controversate în România.

Casa Poporului, „moştenirea” controversată a lui Ceauşescu
Pentru numeroşi turişti străini, monumentul emblematic al moştenirii regimului Ceauşescu este „Casa Poporului” din Bucureşti, mega-construcţia ridicată în ultimii ani de viaţă ai lui Nicolae Ceauşescu (1918 - 1989) şi finalizată în anii ’90.
În anii ’80, aproape 100.000 de oameni au muncit la construcţia clădirii, numită iniţial Casa Republicii şi Casa Poporului, iar în prezent Palatul Parlamentului, precum şi la bulevardul din faţa acesteia.
Ansamblul arhitectural, asociat cu planurile megalomanice ale fostului preşedinte comunist, a însemnat cheltuieli uriaşe şi sacrificii pentru români, dar şi dispariţia unor cartiere istorice din Capitală, pe o suprafaţă de 4,5 kilometri lungime şi doi kilometri lăţime.
„Au fost distruse 20 de biserici, opt au fost translatate, 10.000 de locuinţe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: Mănăstirea Văcăreşti, Dealul sacru pentru istoria Bucureştiului de la Mihai Vodă, Spitalul Brâncovenesc, primul institut medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piaţa Senatului, Arsenalul Armatei şi Muzeul Militar Central”, informa Centrul Internaţional de Conferinţe – Palatul Parlamentului.
Demolările din Bucureşti au cuprins o suprafaţă egală cu cea a oraşului Veneţia din Italia, iar peste 40.000 de oameni au fost nevoiţi să se mute în locuinţe de la periferia Capitalei, unii părăsindu-şi casele în care trăiseră mai multe generaţii, estima arhitectul Gheorghe Leahu în Analele Sighet.
Finalizată în 1997, „Casa Poporului” ar fi costat România circa patru miliarde de dolari şi a fost construită în anii în care românii se confruntau cu unele dintre cele mai grave crize economice, ce au contribuit, în 1989, la prăbuşirea brutală a regimului Ceauşescu.
„Clădirea are o suprafaţă desfăşurată de 365.000 mp şi ocupă în Cartea Recordurilor locul 1 în lume la capitolul clădiri administrative (pentru uz civil), respectiv locul 3 în lume din punct de vedere al volumului; este cea mai grea şi cea mai scumpă din lume. Alte dimensiuni ale clădirii: lungime – 270 metri, lăţime – 245 metri, înălţime – 84 metri (peste cota 0), adâncime – 16 metri (sub nivelul solului), suprafaţa construită la sol – 73.615 metri pătraţi”, arată Centrul Internaţional de Conferinţe – Palatul Parlamentului.
Mulţi turişti străini se referă la Casa Poporului ca fiind un monument de neratat în Bucureşti şi se declară uluiţi de dimensiunile sale, însă nu ezită să o asocieze cu anii cei mai întunecaţi ai regimului Ceauşescu. Un vizitator occidental scria pe platforma Reddit că istoria Palatului Parlamentului este cât se poate de sumbră, amintind de demolarea unei părţi din vechiul oraş şi de mutările forţate ale localnicilor. „Acum a devenit, în ochii multora, un simbol al lăcomiei şi inegalităţii. E răul suprem când vine vorba de o clădire”, concluzionează acesta.
Un turist maghiar povesteşte, pe aceeaşi platformă, că părinţii săi obişnuiau să călătorească în România în perioada regimului Ceauşescu, iar revederea Casei Poporului i-a amintit de problemele românilor din comunism. „Mama vorbea româneşte, aşa că era adesea întrebată cum reuşise să scape din ţară. Puţini oameni aveau maşini, dar chiar şi aşa trebuia să stai la coadă cu zilele, oamenii efectiv dormeau în maşini ca să prindă benzină! Era penurie de orice. Ultima dată când au călătorit prin România a fost, cred, în 1986 (comuniştii au căzut de la putere în 1989), iar apoi nu s-au mai întors până în 2011! Au spus că nu le venea să creadă ochilor, România făcuse un progres fantastic în doar douăzeci şi ceva de ani”, amintea acesta.
Un alt turist străin povesteşte că vizitarea Casei Poporului i-a lăsat o impresie profundă.  „Am făcut un tur al clădirii când am vizitat România acum câţiva ani. Este malefică la exterior, iar istoria ei este cu siguranţă malefică. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult la interior a fost cât de… fadă se simţea, în ciuda grandorii. Clădirea e complet lipsită de viaţă. Chiar şi o corporaţie uriaşă n-ar avea destui oameni ca să o umple şi să îi dea un aer vibrant. Este o experienţă cu adevărat stranie”, relata acesta. Ar trebui demolată, concluzionează altcineva. „Şi în locul ei să fie construit ceva frumos (şi democratic ca spirit). E o cicatrice urâtă pe oraş, lăsată de un dictator foarte rău”, adaugă turistul.

Castelele lui Dracula, magnet pentru turişti
Vlad Ţepeş (1431 - 1476) şi-a înscris numele pe lista celor mai sadici domnitori medievali. Pentru străinii care vizitează România, voievodul muntean a fost asociat cel mai adesea cu „Dracula”, un personaj de ficţiune care a inspirat numeroase legende şi poveşti de groază.
Unii istorici arătau că Vlad Ţepeş a moştenit numele Dracula de la tatăl său, Vlad al Doilea, Dracul, membru al Ordinului Dragonului, iar în tinereţe ar fi făcut parte din acest ordin cavaleresc. Legendele epocii, răspândite după moartea sa, i-au conturat însă o personalitate întunecată. A fost numit „Fiul Diavolului” pentru sadismul său şi „Ţepeş” pentru pedeapsa tragerii în ţeapă — inspirată de practicile turceşti şi persane — pe care o aplica fără ezitare duşmanilor, răufăcătorilor şi prizonierilor săi.La sfârşitul secolului al XIX-lea, povestea romanţată a tiranului medieval avea să fie cunoscută în întreaga lume prin romanul Dracula, publicat la Londra de scriitorul irlandez Bram Stoker (1847 - 1912). Autorul nu vizitase niciodată Transilvania, locul unde se petrecea acţiunea romanului său, şi nu văzuse castelele şi locurile unde a trăit, a luptat şi a murit adevăratul Dracula. A găsit însă, în numele voievodului medieval, titlul ideal pentru romanul său.
Mai multe locuri din România sunt căutate de turiştii străini aflaţi „pe urmele lui Dracula”, devenit aproape sinonim cu personajul istoric Vlad Ţepeş. În topul preferinţelor fanilor lui Dracula se află Castelul Bran, construit în secolul al XIV-lea, în apropiere de Braşov. Unii autori l-au considerat o sursă de inspiraţie pentru descrierea castelului din romanul Dracula, însă legătura acestuia cu personajul istoric Vlad Ţepeş este pusă la îndoială de istorici.  „E un castel destul de frumos chiar şi fără toată povestea aia cu Dracula legată de el”, concluzionează unul dintre turiştii străini care l-au vizitat recent.
Oraşul medieval Sighişoara, Castelul Corvinilor şi Cetatea Poienari sunt şi ele căutate de turiştii interesaţi de „moştenirea lui Dracula”. Despre Castelul Corvinilor se spune că ar fi fost locul unde a fost întemniţat Vlad Ţepeş, iar unii jurnalişti occidentali îl numeau „adevăratul castel al lui Dracula”.  „Hruşciov a ajuns în ţinutul lui Dracula şi al vampirilor”, informau jurnaliştii Associated Press, în 1962, relatând despre vizita fostului şef de stat al URSS în Hunedoara. Oraşul Sighişoara l-a revendicat pe Dracula ca reper turistic, fiind locul unde s-ar fi născut voievodul muntean. Însă cetăţile Poienari şi Târgovişte sunt menţionate de istorici şi cronicari medievali în biografia domnitorului.

Chipul lui Decebal, „poza” prin care străinii fac cunoştinţă cu Dacia
Chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură realizată vreodată în România, a fost sculptat în anii ’90 şi 2000 deasupra Cazanelor Dunării, pe o stâncă de pe malul stâng al fluviului, în apropiere de Orşova (judeţul Mehedinţi).
Deşi lucrările nu au fost finalizate, basorelieful care îl portretizează pe regele dac a ajuns la dimensiuni impresionante. Figura are peste 40 de metri înălţime, 25 de metri lăţime, ochii de patru metri, un nas lung de şapte metri şi lat de patru metri. Nasul regelui dac a trebuit ajustat, deoarece stânca în care a fost dăltuit prezenta riscuri. S-a folosit dinamita pentru remodelarea lui, iar ajustările au fost făcute folosind armătură de fier şi ciment. Ca şi în cazul Casei Poporului, mulţi străini se arată uimiţi de dimensiunile sculpturii şi fascinaţi de personajul pe care îl înfăţişează.
„Statuia este, fără îndoială, uriaşă, cea mai mare de acest fel, până acum, în Europa. A durat cam 10 ani să fie sculptat chipul ultimului rege dac în stânca muntelui ce veghează asupra Dunării. Nu pot decât să recomand ca, dacă ajungeţi în zonă, să faceţi o oprire să vedeţi această statuie impresionantă”, notează un turist străin, într-o recenzie pe Tripadvisor.

Străinii îl caută pe Decebal la Sarmizeegtusa Regia
Pentru alţi străini, ruinele oraşului antic Sarmizegetusa Regia (judeţul Hunedoara) sunt locul unde îl caută pe Decebal. Aici, relatau unii dintre ei, au trăit experienţe ieşite din comun.
„Acesta este templul antic al Daciei. Poporul dac a ocupat acest oraş incredibil în munţi până când romanii au sosit şi l-au distrus complet, înlăturând din istorie imaginile şi povestirile despre cultura şi religia dacică. La sud, la fel s-a întâmplat şi cu tracii. Culturi uitate. Religii uitate. Acest loc are atât de multă rezonanţă spirituală. Am simţit aici dacii care cântau şi dansau în cercurile largi, am simţit poveştile de dragoste nespuse, copiii urmărindu-se unii pe ceilalţi printre copaci şi, în final, vorbele regelui Decebalus către oamenii săi: Suntem războinici. Zeii noştri ne vor apăra!”, relata actorul neozeelandez Manu Bennett, după ce a vizitat Sarmizegetusa Regia şi a dansat gol, ritualic, în mijlocul Marelui Sanctuar Circular.