Cea mai vârstnică săsoaică

Satul braşovean Criţ a avut o dublă sărbătoare: în fiecare an, în mijlocul verii are loc KroneFest, Sărbătoarea Coroanei. În acest an, cea mai vârstnică dintre săsoaicele din sat a împlinit 100 de ani chiar de sărbătoarea care anunţă şi începerea sezonului recoltatului. Sărbătoarea datează de secole, iar anul acesta, aşa cum cere tradiţia, saşii s-au îmbrăcat frumos, au gătit tot felul de bunătăţi şi au dansat pe muzica interpretată de fanfara din sat. Anul acesta au fost prezenţi şi cei 5 nepoţi, 11 strănepoţi şi fiica Sofiei Folberth, cea mai vârstnică dintre săsoaicele din zona Sighişoarei.
Ca mai toate satele săseşti, Criţul tindea să devină o localitate pustie după exodul saşilor de la finalul anilor 80 şi începutul ultimului deceniu al secolului trecut. Acum, mulţi dintre saşii care au copilărit aici sau chiar dintre copiii lor s-au întors, şi-au renovat casele şi se simt foarte bine în pitorescul sat de la limita judeţelor Braşov şi Mureş.
Casele restaurate găzduiesc acum şi turişti care vin aici pentru peisaj, linişte şi mâncare delicioasă. De zeci de ani ghid la biserica din sat, Sofia a săpat în arhive după mărturii ale strămoşilor ei, pentru a transmite mai departe poveşti despre o Românie multietnică şi multiculturală.
„Şi astăzi am primit de la 50 de persoane care nu cunosc şi care au fost aici ca turişti felicitări şi atunci poţi să fii mulţumit sufleteşte”, a declarat Sofia Folberth, sâmbătă, 2 iulie, ziua în care clopotele bisericii au chemat toată comunitatea să o sărbătorească aşa cum se cuvine.
„Slujba de astăzi este una specială. Între noi se află un copil al lui Dumnezeu, sora noastră Sofia. A împlinit 100 de ani şi ăsta este un lucru deosebit pentru care vrem să îi mulţumim lui Dumnezeu”, a spus preotul din sat.
Sofia Folberth a plecat în Germania la finalul celui de Al Doilea Război Mondial, însă nu a putut sta departe de satul în care s-a născut şi a copilărit. Şi-a luat fata şi s-a întors la Criţ, unde i s-au născut cinci nepoţi. Aceştia, împreună cu mama lor, au plecat în cele din urmă în Germania, dar s-au întors să o sărbătorească pe bunica lor la împlinirea unui secol de viaţă.
Sofia Folberth s-a născut în 1922 într-o Românie în care vecinii erau fraţi, indiferent de etnie. Copilăria i-a fost marcată de puterea exemplului care a transformat satul multicultural într-o adevărată familie. Primul Război Mondial a adus primele dimineţi de ură. „Niciun război nu aduce ceva bun. Sărăcia, duşmănia şi rămâi fără nimic, fiindcă tot trebuie să începi de jos, să faci totul nou”, crede Sofia Folberth.
La sfârşitul războiului, s-a refugiat în Germania de frica ruşilor. N-a rezistat. Şi-a luat fiica de 6 luni şi s-a mutat de bunăvoie într-un lagăr german. Aflase că era cea mai sigură cale de a se întoarce în Criţ. „Avea aproape 2 ani, am venit din Germania am stat trei zile la Oradea. Într-un parc mare, sub cerul liber. Noi nu am ştiut ce e aici, nu am ştiut dacă trăiesc părinţii şi ei nu au ştiut dacă eu trăiesc”, povesteşte Sofia Folberth. A lucrat la CAP, la cariera de piatră, a fost dispecer, bucătar, orice, pentru a-şi putea creşte fiica. A învăţat alfabetul gotic, ca să poată studia arhivele vechi ale bisericii din Criţ şi astfel să devină purtătoarea unei istorii care nu poate să piară.
„Chiar dacă în sat nu mai erau saşi şi nici nu avea unde să locuiască, a stat în căsuţa veche de lângă biserică, în condiţii precare. A continuat să caute documentele, obiectele, bucată cu bucată şi filă cu filă, tot ce amintea istoria acestui sat. I-a venit ideea că are o datorie de conştiinţă, că asta e important, că istoria comunităţii satului e istoria Transilvaniei şi a Europei”, explică Ruxandra Hurezeanu, scriitoare. Sofia e motivul pentru care există azi în România cărţi care vorbesc despre istoria şi viaţa saşilor din Transilvania. Speră că şi în urmatorii ani va fi la Criţ, să povestească turiştilor despre tot ce nu trebuie dat uitării.
„Sărbătoarea Coroanei” marchează mijlocul verii, când începe sezonul recoltatului. Tradiţia spune că, în această zi, băieţii şi fetele satului culeg cele mai frumoase flori de pe câmp şi împletesc o coroană pe care o înalţă pe platoul de lângă biserică. După ce se încheie slujba religioasă, fanfara dă tonul la muzică, iar tinerii pornesc dansul în jurul coroanei.  După dans a urmat ospăţul, unde vedeta meniului a fost supa de găină cu tăiţei.