Cea mai mare şi cea mai mică şcoală a Braşovului

Cea mai aglomerată şcoală din judeţ: şcoala în 3 schimburi de la Săcele
Cei peste 1.500 de copii din cartierul Gârcini mai au nevoie de un corp de clădire pentru a încăpea în clase. Situaţia datează de câţiva ani, iar numărul elevilor este tot mai mare

Cu trei săptămâni înainte de primul clopoţel, curtea şcolii gimnaziale din cartierul săcelean Gârcini era deja destul de plină, în zonă mişunând copii veniţi să se intereseze de corigenţe sau părinţi care vor câte o adeverinţă. Totuşi, era „linişte şi pace” faţă de zilele din timpul anului şcolar, ne spun atât dascălii cât şi cei aflaţi în incintă la prima oră a dimineţii, fiind vorba, probabil, de cea mai aglomerată şcoală din întreg judeţul Braşov. Există trei corpuri, iar în clădirea sălii de sport au mai fost amenajate trei încăperi unde se ţin ore, adică un total de 21 de săli de clasă. „Avem aproximativ 1.500 de elevi, condiţii în care ne-ar mai trebui un corp nou sau să supraetajăm unul existent, pentru a crea încă 7-8 clase. Eu sunt aici din 2011, dar situaţia aceasta este mai veche”, ne explică directorul Florin Moraru (foto). În aceste condiţii, elevii din clasele I-IV învaţă chiar în trei schimburi, între orele 7.30 şi 17.40. Mai norocoşi sunt cei din ciclul gimnazial, care în acelaşi interval orar învaţă în doar două schimburi.
„Nici nu ne putem întinde seara mai mult, pentru că este un cartier periculos”, mai spune directorul şcolii. Iar dacă numărul copiilor care se înscriu în clasa 0 în ultimii ani este constant, el este totuşi mult mai mare decât cel al absolvenţilor, ceea ce face ca şcoala să aibă tot mai mulţi elevi. Problema şcolii din Gârcini este una cunoscută autorităţilor locale, judeţene şi naţionale, care încearcă să găsească o soluţie pentru rezolvarea ei. „Am avut vizite din partea prefectului, a ministrului Educaţiei, ştiu că sunt depuse proiecte pentru fonduri europene atât de Primărie, cât şi de Agenţia Metropolitană Braşov, însă aşteptăm ca lucrurile să se mişte şi din punct de vedere practic, pentru că la un moment dat tot acolo se va ajunge, la crearea unui număr suplimentar de săli de clasă, altă soluţie nu cred să existe”, a mai precizat directorul instituţiei.

De la copii la adulţi care „nu au învăţat la timp”
Copiii aflaţi în curte ne explică şi ei că simt „înghesuiala” din ce în ce mai mult şi că din urmă vin tot mai mulţi colegi mai mici. „Şi aşa suntem mulţi, vor mai veni din ăia mici şi mai mulţi. Aici vin şi oameni mari, care nu au fost la timp la şcoală. Aici în curte, e loc de încă o «şcoală»”, încearcă şcolarii, zâmbind, să găsească o rezolvare problemei. Pe de altă parte, părinţii pun problema un pic altfel, gândindu-se că odraslele nu au suficient timp să acumuleze informaţia în timpul petrecut la şcoală. „Cei din clasele mici merg în trei schimburi, de la 7.30 la 10.30, fiind primul. Ce poate să înveţe un copil în cele 2-3 ore cât stă acolo? Le-am explicat şi domnilor miniştri, când au venit, că mai trebuie construit neapărat ceva. Mai mult, nu au manuale acasă, iar zona este săracă. Sunt oameni care au 5-6 copii la şcoală, de unde să le cumpere ei cărţi?”, ne-a povestit şi Nicolae Gândac, un localnic care are în şcoală doi băieţi şi câţiva nepoţei.

Populaţia cartierului este în continuă creştere
Situaţia se datorează unui fapt deja binecunoscut, populaţia cartierului Gârcini, alcătuită în mare parte din cetăţeni de etnie romă, este în continua creştere. Practic, aceasta a condus municipiul Săcele către poziţia secundă în judeţ după numărul de locuitori, depăşind în ultimii ani Făgăraşul. Astfel, chiar dacă în restul oraşului situaţia demografică este în declin, în zona Gârcini situaţia este inversă, populaţia fiind în rapidă creştere. Interesant este însă că mai nimeni nu îşi declară etnia romă. Astfel, în 2014, la Săcele, din cei 30.798 locuitori stabili, 20.568 au declarat că au limba română ca limbă maternă, 6.200 limba maghiară, în timp ce doar 15 persoane au limba romani (romanes) drept limbă maternă.

Condiţii bune, din alte puncte de vedere
Deşi elevii au de suferit din cauza aglomeraţiei, au totuşi parte de condiţii decente din alte puncte de vedere. „Clădirile arată bine, au fost renovate şi au dotările necesare. Nu ne ascundem, copiii sunt mai obraznici decât la alte şcoli, dar în ultimii ani pagubele materiale au scăzut considerabil. Nu se mai sparg table, nu se mai rup uşi, se opresc la câte un scaun. Au mai învăţat şi ei să aprecieze lucrurile noi. Aveam o problemă la reţeaua de apă, dimensionată pentru o singură clădire, care nu mai făcea faţă în condiţiile în care trimitea apă în trei direcţii. Dar s-a aprobat bugetul, s-a semnat contractul şi lucrarea de modernizare urmează să fie făcută până pe 15 septembrie”, ne-a spus Florin Moraru.
 

La munte se învaţă „la simultan”: Şcoala cât o clasă de la Şirnea
Nici 30 de copii împărţiţi în clasa I - IV şi clasa V – VIII

La finalul anilor ’60 a fost declarat primul sat turistic din România, un adevărat brand al judeţului Braşov, cum sunt Castelul Bran sau cetăţile fortificate, pe modelul său fiind dezvoltate alte 10 entităţi similare. Până în 1990, aici ajungeau trei curse regulate de la Braşov, iar şcoala era una cu un număr destul de mare de elevi. Este vorba de satul Șirnea, unde, la fel ca şi la Măgura, Fundata sau Peştera, mai există între 20 şi 30 de elevi, activitatea şcolară desfăşurându-se în doar două clase, una pentru ciclul primar, cealaltă pentru cel gimnazial. „Există un singur învăţător, cei din clasa I stau într-un rând, cei dintr-a doua în altul şi tot aşa. La cei mari, doar la matematică şi limba română, materii la care elevii susţin examenul de Evaluare Naţională”, ne explică Radu Frunteş (foto), fost profesor timp de zeci de ani la Șirnea, o adevărată personalitate culturală a locului.
În ultimii ani, şcoala ar fi putut fi desfiinţată, însă profesorii şi localnicii au făcut un memoriu către Prefectură şi Inspectoratul Școlar Judeţean, prin care au reuşit să menţină instituţia în micuţa localitate de munte. „Cu un microbuz, elevii ar fi trebuit să ajungă la Bran sau Moeciu. Dar chiar e mai rentabil ca ei să rămână aici în sat. Nu sunt multe cadre didactice, lucrându-se la simultan. Necesarul bugetar al unei şcoli se face în funcţie de numărul de copii, dar totuşi, poate de la o şcoală cu 1.500 de elevi se mai pot redirecţiona fonduri”, ne spune profesorul.

Fac aproape o oră, pe jos, până la şcoală
La Șirnea, elevii vin şi de la distanţe de 3-4 kilometri, fac 50 de minute la dus şi tot atâta timp la întors. Fiind o zonă de munte, la 1.250 de metr altitudine, mai mereu există intemperii ale vremii, ceaţă, vânt, lapoviţă, zăpadă mare sau viscol. „Micuţii vin oricum de multe ori obosiţi, uzi, de pe drum. Dacă îi mai duceau şi cu microbuzul, ar fi fost osteniţi de tot. Plus că există micuţi la grădiniţă care au fraţi mai mari şi care nu mai aveau cu cine să se întoarcă acasă. Toată activitatea ar fi fost dată peste cap dacă s-ar fi renunţat la şcoală în Șirnea”. În plus, se mai aminteşte de un lucru care pare să conteze prea puţin în zilele noastre: „Fără biserică şi şcoală satul nu mai este sat, se pierde identitatea comunităţii”. La Șirnea, de-a lungul fiecărui an sunt organizate diferite activităţi precum Serbările Craiului, Serbările Olimpice, toate realizate cu ajutorul elevilor, manifestări care menţin vie viaţa culturală a comunităţii.

 

Fenomen invers la Drăguş: creşte din nou numărul elevilor
Reprezentanţii Inspectoratului Judeţean Şcolar spun că de-a lungul timpului au făcut toate eforturile pentru ca şcolile din satele cu populaţie îmbătrânită şi copii puţini să nu dispară, în cel mai rău caz alegându-se varianta comasării în comune, dar nu a desfiinţării. O altă zonă a judeţului unde numărul elevilor în şcoli este mic este cea de la poalele Munţilor Făgăraş. În anii trecuţi, Drăguşul, spre exemplu, avea foarte puţini copii în clase, însă cadrele didactice au reuşit să revitalizeze activitatea şcolii printr-un program after-school şi prin înfiinţarea unei clase de limbă germană. Astfel, începând cu cei de grădiniţă şi până la cei de clasa a VIII-a, în localitatea din Ţara Făgăraşului învaţă aproximativ 160 de copii, din care 70 în ciclul primar, 34 în cel gimnazial, iar restul la grădiniţă. „La simultan mai avem doar clasele a VI-a şi a VII-a, cu câte 6 elevi. Am făcut eforturi mari, iar acestea încep să-şi arate rezultatele. Vin să se înscrie şi din oraş, de la Victoria, sau de la 30 de kilometri distanţă, de la Voila. Faptul că îşi fac temele alături de dascăli şi au masa asigurată îi ajută mult şi i-a atras către instituţia noastră”, ne-a explicat prof. Melania Sucau, directoarea şcolii „Ion Codru Drăguşanu”.