Ce sunt, de fapt, deja vu-urile

Simptomele unui deja vu sunt deja mult prea bine cunoscute, noţiunea nemaiavând nevoie de nicio prezentare. Peste 70% din populaţia Terrei a experimentat cel puţin o dată o astfel de senzaţie, care încă este considerată o enigmă. Cu toate acestea, printre cele mai cunoscute teorii în ceea ce priveşte deja vu-urile, se numără cea a psihiatrului american Robert Efron.
Numită şi teoria procesării duale, această posibilă explicaţie îşi are rădăcinile în procesele neurologice umane. Mai exact, în urma studiilor efectuate pe pacienţii din Spitalul de Veterani din Boston, Efron a concluzionat că deja vu-ul nu este altceva decât o lipsă de sincronizare în ceea ce priveşte asimilarea informaţiilor. Cu alte cuvinte, senzaţiile ar fi percepute cu o oarecare întârziere de creierul care este asaltat de o multitudine de informaţii zilnic. Prin urmare, cel mai de preţ organ al omului le înregistrează ca experienţe trecute, deşi acestea nu sunt mai vechi de câteva secunde. În aceste condiţii, imposibilitatea sincronizării dintre conştient şi subconştient dă senzaţia de ceea ce numim deja-vu.