Ce să nu faci azi, de sărbătoarea sfinţilor Petru şi Pavel, ca să-ţi fie bine

Foto: APAR LICURICII. Bătrânii povestesc că la Sânpetru de Vară apar licuricii, scântei căzute pe pământ după ce sfântul plesneşte din bici. Sfântul Petru trimite licuricii pentru a-i îndruma pe cei rătăciţi în pădure.

Calendarul Ortodox îi serbează azi, 29 iunie, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Sărbătoarea lupilor sau Sânpetru de Vară). Sfântul Petru este cel mai iubit şi respectat sfânt, patronul agricultorilor, cel ce ţine grindina şi stăpâneşte piatra. Mai mult, se spune că tot el ar fi şi patronul lupilor, singurul care poate ţine fiarele în frâu.
În popor, ziua de 29 iunie e cunoscută ca Sânpetru de Vară. Acum au loc şi Moşii de Sânpetru, când se dau de pomană colaci, lumânări, mere, zarzăre şi colivă.
Se spune că femeile nu au voie să mănânce mere, ca să nu supere morţii, până la Sfântul Ilie. Nu se bat mere din pom, ca să nu cadă grindină mare ca ele. Dacă tună sau fulgeră, nucile vor fi seci de miez sau vor fi viermănoase.
În folclor, Sânpetru marcheaza miezul verii agrare şi vremea secerişului. El are cheile de la porţile raiului, împarte hrană animalelor. Tot în atribuţiile lui intră şi fierberea şi mărunţirea grindinei, ca să nu distrugă recoltele. Înaintea zilei sale, se aprind licuricii, se opreşte cucul din cântat şi răsare pe cer constelaţia Găinuşa.
Îl ştim pe Sfântul Petru ca pe cel ce veghează la porţile Raiului. De fapt, el a fost pescar în Betsaida, la Marea Galileii, purtând numele Simon, frate al Sfântului Andrei. În ciuda credinţei şi a iubirii pentru Iisus, slăbiciunea lui omenească a învins de 3 ori, lăsându-şi Învăţătorul la greu, când era batjocorit. Şi-a redobândit vrednicia de Apostol la cea de a treia arătare a Domnului Înviat ucenicilor Săi.
Sfântul Petru nu a precupeţit niciun efort pentru a împlini porunca Mântuitorului şi a vesti adevărul mântuirii. S-a stins pe 29 iunie, în vremea prigoanei împotriva creştinilor a crudului împărat Nero, răstignit pe colina Vaticanului.
Rabin al evreilor, fariseu învăţat, Sfântul Apostol Pavel se numea înainte Saul şi îi chinuia cumplit pe cei ce credeau în Hristos. Dar, când mergea spre Damasc, că să prindă creştinii de acolo, L-a văzut pe Dumnezeu şi, de atunci, a început să creadă în El, dovedindu-se un neînfricat propovăduitor al credinţei creştine, unul din cei mai mari Apostoli. Şi el s-a stins ca un adevărat mucenic, tot pe 29 iunie, tăindu-i-se capul cu sabia.