Ce s-a ales de averea grofilor din Budila

Fostele conace ale grofilor de la Budila nu mai au nimic din strălucirea de odinioară. Vechile săli imense de bal în care răsunau valsuri şi dansau nobilii sunt astăzi o ruină, aşa cum sunt lacurile populate cândva cu nuferi şi lebede. Dacă într-unul din conace funcţionează primăria, într-altul s-a aciuat un grup de boschetari.

Budila este singura comună din România cu patru castele. Trei dintre ele - castelele Mikes, Nemes şi Beldy Pal - sunt monumente istorice. Prin anii `50, după înfăptuirea reformei agrare şi naţionalizarea caselor, grofii din Ardeal au r ămas fără averi şi au fost siliţi de comunişti să plece din România. „Au fost ridicaţi de aici dimineaţa, la ora 5.00, duşi spre Prejmer, trecând peste apa Tărlungului. Fiind apa mare, maşina, Molotovul sovietic, s-a-mpotmolit în pietriş. Li s-a impus să ducă cu ei bagaje care să nu depăşească 25 de kilograme de persoană. În timpul trecerii peste apă, i-a debarcat în apă, iar apa le-a luat bagajele pentru că ei au fost puşi să-mpingă Molotovul din apă”, ne povesteşte Ştefan Farcaş, locuitor din Budila. Toată argintăria, mătăsurile, cupele din aur masiv şi bijuteriile au ajuns pe mâna slugilor. Cele trei castele au fost ocupate la un moment dat de Ministerul de Interne, cu o şcoală de corecţie pentru fete, care a devenit apoi şcoală profesională de mecanici agricoli şi electricieni. Tot aici a funcţionat şi Liceul Agroindustrial, care s-a mutat apoi la Prejmer. Fostele săli de baluri şi apartamentele elegante ale grofilor au devenit apoi coteţe pentru porci când castelele au fost preluate de ONT Carpaţi. „Aici ne aflăm chiar în faţa unei clădiri care a fost conacul lui Beldy Ferencz. În continuare avem grajdul de cai, clădire care a fost utilizată ca săli de clasă pentru liceul agricol, iar într-o altă perioadă a fost utilizată pentru reeducare”, mai spune Farcaş. Conacul domniţei Nemes s-a prăbuşit cu pian cu tot. „Chiar aici, unde ne aflăm, erau scările de intrare în conac. Era un hol mare, iar aici, în dreapta, când a căzut planşeul, a căzut şi un pian, ale cărui rămăşiţe cred că sunt şi acum aici, dedesubt”, ne mai spune Farcaş. Grădina era impresionantă cu sute de plante aduse de prin toată lumea şi un lac pe care pluteau nuferi.

Grofii aveau angajaţi croitori, cizmari şi tot felul de meseriaşi care locuiau la castel. Singurul conac salvat este cel în care se află Primăria Budila, iar primarul şi-a propus să salveze fiecare bucăţică din istoria aristocrată a imobilului. „Am făcut pavajul în curte, am readus parcul în faţa clădirii, am făcut fântâna arteziană (am reabilitat-o) şi am încercat să fac lacul să fie funcţional din nou”, a declarat Irimia Marşavela, primarul comunei Budila. Cele 4 castele întinse pe şase hectare, grajdurile, magaziile şi casele servitorilor, dar şi copacii împreună cu iazul în mijlocul căruia se afla o insulă, sunt astăzi în paragină. Doar ochiul pasionaţilor de istorie ar mai putea reconstitui strălucirea de altădată a reşedinţelor  grofilor maghiari.