Ce putere are Agheasma Mare pentru care se duce azi lumea la biserică?

Agheasma (sau aghiasmă sau aiasmă) este apă sfinţită (de la grecescul „to aghiasma”= sfinţire). Sfinţirea apei se realizează la rugăciunile preoţilor, prin pogorârea Duhului Sfânt. După importanţa şi modul ei de întrebuinţare, Agheasma este de două feluri: mică şi mare.
Agheasma mică se săvârşeşte de preot în tot timpul anului, cu scopul sfinţirii oamenilor, caselor, pământului şi a întregii zidiri. Sfinţirea agheasmei mici se mai numeşte şi sfeştanie şi se poate face şi în casele oamenilor.
Agheasma mare se săvârşeşte de arhiereu sau preot, şi numai într-un cadru festiv: la biserică, lângă o apă curgătoare, un lac, sau pe malul mării şi numai de Bobotează (6 ianuarie) sau în Ajunul ei. Ea coincide cu ziua în care Iisus a fost botezat de Ioan, ocazie cu care a sfinţit toate apele pământului şi, prin ele, ca printr-un sistem sanguin, toată Natura.
Rugăciunea de sfinţire a Agheasmei Mari este foarte puternică, deoarece se face o întreită chemare a Duhului Sfânt. De aceea, dacă este păstrată bine închisă şi fără a lăsa înăuntru impurităţi, Agheasma Mare rămâne curată şi proaspătă timp de ani de zile. Este una dintre marile minuni care se săvârşeşesc an de an sub ochii noştri. Atenţie, dacă în Agheasmă rămân fire de busuioc de la sfinţire, acestea trebuie scoase, pentru că o alterează. Cu atât mai multe, este greşit să pui în Agheasmă busuioc cu bună ştiinţă!
Agheasma Mare se ia pe nemâncate din 6 ianuarie până pe 14 ianuarie. După ea, se ia anafora. În restul anului, preotul duhovnic poate recomanda celor opriţi de la împărtăşanie să ia Agheasma Mare ca mângâiere. Totuşi, Agheasma Mare nu ţine loc de Împărtăşanie. Pe 7 ianuarie, cu Agheasma Mare se stropesc casele, ogoarele, viile, animalele, pentru a le feri de rele.