Ce plăteşti dacă nu locuieşte nimeni într-un apartament

Un apartament nelocuit nu înseamnă automat lipsa cheltuielilor lunare. Chiar dacă nimeni nu stă efectiv într-o locuinţă, proprietarul este obligat să achite o serie de costuri stabilite prin lege şi prin regulamentele asociaţiilor de proprietari. Diferenţa o face tipul cheltuielilor, unele fiind legate de consum, iar altele de simpla deţinere a apartamentului.
Chiar dacă un apartament este nelocuit, proprietarul nu scapă de toate cheltuielile lunare. Legea şi regulamentele asociaţiilor de proprietari stabilesc clar ce costuri trebuie plătite în continuare şi care pot fi reduse sau eliminate.
Conform legislaţiei privind asociaţiile de proprietari, întreţinerea se împarte în cheltuieli individuale şi cheltuieli comune. Chiar dacă apartamentul nu este locuit, proprietarul trebuie să achite cheltuielile comune, care nu depind de consumul efectiv.
Aceste costuri sunt repartizate în funcţie de cota-parte indiviză şi sunt obligatorii pentru toţi proprietarii, indiferent dacă locuiesc sau nu în apartament.

Cheltuieli care rămân obligatorii
Cheltuielile pentru administrarea blocului rămân obligatorii chiar şi în cazul unui apartament nelocuit. Aici intră costurile cu liftul, iluminatul pe casa scării, curăţenia spaţiilor comune, salariul administratorului sau al femeii de serviciu, dar şi cheltuielile cu reparaţiile şi întreţinerea părţilor comune.
De asemenea, fondul de rulment şi fondul de reparaţii se achită indiferent dacă locuinţa este ocupată sau nu, deoarece acestea sunt destinate bunei funcţionări a întregului imobil.

Cum se calculează utilităţile  
În cazul utilităţilor precum apa rece, apa caldă sau gazele, situaţia depinde de existenţa contoarelor individuale. Dacă apartamentul are contoare şi acestea indică zero consum, proprietarul nu va plăti consum propriu, însă poate fi obligat să suporte o parte din pierderile comune, stabilite de asociaţie.
Pentru utilităţile fără contorizare individuală, costurile pot fi repartizate pe număr de persoane sau pe suprafaţă, iar în lipsa unei declaraţii privind nelocuirea, asociaţia poate considera apartamentul ocupat.

Este necesară declararea  
Pentru a evita plata unor cheltuieli calculate la număr de persoane, proprietarul trebuie să depună o declaraţie pe propria răspundere la asociaţia de proprietari, prin care să anunţe că în apartament nu locuieşte nimeni.
Această declaraţie trebuie reînnoită periodic, conform regulamentului intern al asociaţiei. În lipsa ei, administratorul poate calcula întreţinerea ca şi cum apartamentul ar fi locuit.

Ce se întâmplă cu energia electrică şi gazele
În cazul energiei electrice şi al gazelor naturale, dacă există contracte individuale şi consumul este zero, nu se vor plăti facturi de consum. Totuşi, pot exista taxe fixe sau abonamente lunare, stabilite prin contractele cu furnizorii.
De asemenea, chiar şi fără consum, este recomandat ca proprietarul să menţină utilităţile active pentru a evita probleme tehnice sau costuri suplimentare la reconectare.

Impozitul pe locuinţă rămâne obligatoriu
Indiferent dacă apartamentul este locuit sau nu, proprietarul trebuie să plătească impozitul anual pe clădire către autorităţile locale. Acesta nu este influenţat de gradul de ocupare a locuinţei şi se achită conform deciziilor fiscale emise de primărie.

De ce nu poate fi evitată complet întreţinerea
Legislaţia porneşte de la principiul că toate părţile comune ale blocului sunt folosite şi întreţinute în comun. Chiar dacă un apartament este nelocuit, proprietarul beneficiază în continuare de existenţa liftului, a structurii clădirii, a instalaţiilor comune şi a serviciilor de administrare. Din acest motiv, legea nu permite scutirea totală de la plata întreţinerii.

Ce recomandă specialiştii proprietarilor
Administratorii şi specialiştii în legislaţia locativă recomandă proprietarilor de apartamente nelocuite să anunţe oficial asociaţia, să verifice periodic modul de calcul al întreţinerii şi să păstreze dovezi privind lipsa consumului.