Ce legătură există între Sfântul Ioan şi Dragobete?

Foto: „DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE”: Una dintre superstiţiile zilei de 24 februarie spune că fetele şi femeile care nu au fost sărutate în această zi, vor fi singure tot anul. Dar se spune şi că, dacă săruţi, de Dragobete, o persoană de sex opus, ai noroc în dragoste tot anul.

În ziua de 24 februarie, când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Întâia şi a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, tradiţia populară consemnează ziua lui Dragobete – o sărbătoare cu obiceiuri vechi şi semnificaţii profunde în cultura românească.
Urmând firul unor legende populare, se crede că Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat, mai apoi, într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Mai demult, celebrarea acestei zile era legată şi de renaşterea naturii – moment în care omul, păsările cerului şi ogorul se pregăteau pentru intrarea în anotimpul prospeţimii şi-al trezirii la o nouă viaţă.
Etimologic, forma actuală a termenului trimite la limba slavă şi la familia lexicală din care fac parte cuvintele „drag” şi „dragoste”. De aceea, unii etnologi consideră că numele acestei sărbători populare rezultă din contopirea a doi termeni slavi vechi: „dragu” (drag) şi „bîti” (a fi). „Dragubîti” ar însemna, aşadar, „a fi drag”.
Pe de altă parte, majoritatea specialiştilor sunt tributari explicaţiei din „Micul Dicţionar Academic” editat de Academia Română în anul 2010. Acesta asociază etimologia termenului cu sărbătoarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul care, în limba slavă, se numeşte „Glavo-Obretenia”. Poporul român ar fi preluat şi adaptat acest termen, în timp, sub diverse forme: „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” etc., până când a ajuns în unele zone din ţara noastră ca „Dragobete”.
Într-un articol apărut în anul 2004 în revista „România Literară”, lingvista Rodica Zafiu spune că „e foarte posibil ca la forma actuală să se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populară, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag şi prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană”. Tot ea mai spune că sufixul „-ete” din „dragobete”, este specific zonelor în care sărbătoarea a fost atestată cel mai mult: Oltenia şi vestul Munteniei. Această afirmaţie este întărită şi de cercetările etnografice ale părintelui Simeon Florea Marian care, în cartea „Sărbătorile la români”, scrie şi el că, în mai multe comune din Muntenia, dar mai cu seamă în Oltenia, sărbătoarea creştină a Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul din 24 februarie se numeşte „Dragobete”.