Ce lefuri aveau securiştii în anii de glorie ai comunismului

Securitatea sau mai precis Direcţia Generală a Securităţii Poporului a influenţat destinul a milioane de români de-a lungul regimului comunist, fiind braţul lung şi represiv al partidului în rândul cetăţenilor. Prima structură a Securităţii s-a înfiinţat prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948, după detronarea regelui Mihai şi proclamarea Republicii Populare România. Securitatea a fost implicată în toate acţiunile criminale îndreptate împotriva celor care se opuneau sau pur şi simplu nu corespundeau social şi intelectual regimului comunist.
Conform cercetărilor de specialitate dar şi a datelor obţinute din documentele vremii reiese că securiştii se bucurau de un salariu mai mult decât decent. Salariul mediu al securiştilor era dublu faţă de nivelul mediu de salarizare în România. Un cadru operativ din cadrul Securităţii, adică un angajat cu grade, nu personal civil, beneficia de un salariu de bază, la care se adăuga un salariu de funcţie, plus un spor de vechime. Până la sfârşitul anilor 50, un sergent major de Securitate lua un salariu lunar de 8.500 de lei. Un locotenent, şef de birou, primea 18.000 de lei lunar, iar directorul general, în jur de 55.000 de lei, pe lună. Comparativ, un învăţător cu 35 de ani vechime, calificat aduna în pragul pensiei puţin peste 7400 de lei. Adică mai puţin decât un sergent de Securitate şi cu aproape 11.000 de lei mai puţin decât un locotenent. 
De prin 1959 au intrat în funcţiune alte grile de salarizare, dar raportul a rămas aproape acelaşi. Pe scurt, un salariu mediu la Securitate era dublul salariului mediu pe economie. „Se poate astfel calcula, bazându-ne pe aceste date şi pe anexă, că, în anul 1959, un ajutor lucrător operativ regiune cu gradul de locotenent, cu 2 ani vechime, depăşea suma de 1.400 de lei ca retribuţie lunară, în timp ce un profesor clasele V-XI cu aceiaşi vechime primea doar 725 de lei. Un lucrător operativ prim ap. central cu 10-15 ani vechime câştiga cca. 2.600 lei, în comparaţie cu un inginer principal producţie din industria minieră gr. I care avea salariul tarifar de 1.450 de lei. Un şef serviciu operativ ap. central, cu gradul de general-locotenent şi vechime de 20 de ani, primea peste 6.000 de lei lunar, pe când un director general (industria energiei electrice, transporturi auto, aeriene, navale etc.) avea un salariu de bază de 2.200 - 2.400 de lei”, scria Iuliu Crăcană în „Salarizarea cadrelor Securităţii” din „Totalitarism şi rezistenţă”.
Totodată, salariul de debutat în Securitate era mult mai motivant decât în orice alt domeniu „Era avantajoasă, la absolvirea studiilor superioare, încadrarea în Securitate, având în vedere că, în timp ce un inginer chimist principal tehnic din industria alimentară şi textilă încasa lunar între 1.100 - 1.250 de lei, un inginer chimist din aparatul tehnic-operativ cu gradul de colonel avea numai solda de funcţie de 1.950 de lei”, preciza Iuliu Crăcană în acelaşi studiu. 
Nu trebuie uitat faptul că pe lângă salariul de bază, se adăugau tot felul de sporuri, dar şi beneficii. „La salariul de bază şi sporuri se adăugau, conform legislaţiei, solda de haine, recompensele, indemnizaţiile şi primele: prima pentru conducători auto şi motociclişti, prima pentru pază interioară, de frontieră, indemnizaţiile pentru activitate de conducere sau colaborare la publicaţii, pentru ore de curs, recompense pentru activitatea profesională şi politică etc”, se arată în „Salarizarea cadrelor Securităţii”.