Ce îşi mai aduc aminte braşovenii de la cutremurul din `77

În urmă cu 47 de ani avea loc cel mai mare cutremur din România postbelică. La seismul din 4 martie 1977, ora 21 şi 15 minute, au murit peste 1.600 de oameni, cei mai mulţi în Bucureşti şi în localităţile din sudul ţării. Braşovenii care au trăit evenimentul îşi amintesc cu lux de amănunte cum au petrecut acea seară.
„Eram în casă, dar nu la mine, eram la cineva în Noua, la etajul patru şi când să fug afară am văzut că aragazul se clătina şi era o oală pe el, cu ceva. Am zis că măcar gazul să-l opresc înainte să ies, dar cineva a strigat să nu mai coborâm că poate cade scara”, ne-a spus un bărbat.
„Mă uitam la film şi eu am doi băieţi. Cel mic avea vreo patru ani şi m-am gândit să-l iau în braţe. Eu nu ştiam că e periculos în casa scării şi că ar putea să se prăbuşească prima. Am văzut că s-a mai oprit, aşa că ne-am dus afară şi am stat acolo vreo trei, patru ore”, a povestit un vârstnic.
„Vitrinele au început să se mişte şi unele lucruri pe care le aveam pe dulap au căzut pe calorifer. Nu m-am speriat, m-am dus la frigider, că aveam şi pe el ceva şi am zis să nu cadă, dar nu ne-am speriat, ne uitam la film”, îşi aminteşte un alt bărbat.
Ca în fiecare an, de 4 martie pompierii braşoveni au mers printre cetăţenii Braşovului şi le-au reamintit ce au de făcut înainte, în timpul şi după producerea unui cutremur.
Din păcate, la aproape o jumătate de secol de la cutremurul din martie 1977, în România există încă mii de clădiri care sunt în pericol în cazul unui seism de magnitudinea celui comemorat astăzi. De altfel, Bucureştiul se află într-un nedorit top 10 mondial în ce priveşte numărul de clădiri în pericol în caz de cutremur.

CE SCRIA ZIARUL BRAŞOVULUI, ACUM 47 DE ANI
Cotidianul braşovean „Drum nou” conţinea încă de a doua zi după marele cutremur, adică din 5 martie 1977, numeroase relatări despre acesta, începând cu decretul preşedintelui Nicolae Ceauşescu de instituire a stării de necesitate pe teritoriul României. Aflat într-o vizită în Republica Nigeria, acesta  şi-a întrerupt vizita şi a revenit urgent în ţară.    
Cotidianul „Drum nou” din martie 1977 a relatat zilnic situaţia legată de urmările cutremurului, reparaţiile urgente, despre strângerea molozului de la clădirile avariate şi măsurile de ajutorare din partea întreprinderilor, a oamenilor simpli, ajutoarele externe primite de România şi chiar implicarea sportivilor în ajutorarea celor sinistraţi după marele dezastru.
„La două săptămâni după cutremur, găsim pe primele pagini ale ziarului braşovean ştiri despre implicarea şi vizitele preşedintelui Ceauşescu la locurile dezastrului, în spitale şi la noile locuinţe primite de cei rămaşi fără case”, arată muzeograful Ovidiu Savu, de la „Casa Mureşenilor” Braşov.
Fabricile braşovene şi-au sporit producţia, ICRAL-ul, adică întreprinderea de construcţii de locuinţe din Braşov, a ajutat cu materiale şi oameni la repararea locuinţelor distruse în Braşov, trimiţând muncitori şi ingineri şi la Bucureşti.
La Braşov, cutremurul de 7,4 grade Richter a afectat în general casele vechi, multe prăbuşindu-se total sau parţial. Amintim casele de pe strada Nicolae Bălcescu, de pe strada Armata Roşie (astăzi, strada Michael Weiss), precum şi de pe alte străzi din centrul istoric.
Solidaritatea braşovenilor cu cei care au avut de suferit de pe urma cutremurului a fost continuată pe tot parcursul anului 1977. Numeroase fabrici, instituţii din oraş, dar şi persoane particulare, au contribuit la fondul special organizat pentru reparaţiile şi ajutorarea celor răniţi. „Contul 1977” s-a numit acest fond special, la care, numai în ziua de 13 martie 1977 contribuiau: I.A.S. Codlea, I.C.A. Ghimbav, Inspectoratul Silvic, Depoul C.F.R., şcoli generale şi grupuri şcolare. Bineînţeles că au ajutat cu sume mari de bani şi muncitorii de la fabricile mari din Braşov: Tractorul, Steagul Roşu, Rulmentul, Hidromecanica etc. Seismul din martie 1977 a  cauzat  peste 1500 de victime, mii de răniţi şi pagube materiale imense.