Ce i-a întunecat copilăria Mihaelei Ursuleasa…

Moartea pianistei din Brașov readuce pe prima pagină suferințele acesteia. Singurul lucru care i-a întunecat sufletul ani de zile pianistei Mihaela Ursuleasa a fost amintirea suferinței sale din anii copilăriei despre care a avut tăria să vorbească abia la maturitate. Aceasta a început la șase ani și jumătate, când Mihaela Ursuleasa a devenit eleva Stelei Drăgulin, o profesoară aspră de pian care își bătea elevii, băgând spaima în ei. Drăgulin se pare că impunea un program draconic de pregătire, de opt ore pe zi, fără sărbători sau vacanțe, iar când Mihaela îndrăznea să cera voie la toaletă sau greșea era pocnit peste față fără nicio explicație în plus. „Prima mea profesoară, dna Stela Drăgulin de la Brașov, mi-a dat ocazia unei fantastice experiențe de scenă, de concert. În schimb mi-a asfixiat personalitatea, a ridicat pianista, dar aproape a distrus eul, omul din mine. Iată greșeli care ar trebui evitate, căci pot avea efecte distrugătoare pentru întreaga viață, pentru întreaga carieră viitoare a copilului. Un copil nu trebuie să fie forțat, nu trebuie să fie exploatat și împins mereu și mereu înainte, cu orice preț, pentru reușită și glorie. Unui copil talentat un profesor bun îi dezvoltă și îi susține pasiunea pentru muzică și înțelegerea pentru arta sunetelor”, povestea Mihaela Ursuleasa pentru Observatorul Cultural, în data de 18 ianuarie 2009, citat de newsbv.ro. Bătăile erau aplicate și înainte de intrarea pe scenă, în concursurile de pian, eleva ajungând să simtă că paralizează de frică la vederea profesoarei, și-a amintit ea. La 12 ani, Mihaela Ursuleasa avea deja un palmares impresionant, însă și-a pierdut încrederea în sine și ani la rând s-a luptat să depășească traumele din copilărie care au lăsat sechele adânci. „Eu veneam cu buzele umflate. Bătăile nu erau nici la modul simbolic, nici o dată la două săptămâni; în fiecare zi. Eu o rugam pe mama, în fiecare dimineață, să-mi «țină pumnii». Mama nu înțelegea ce am: «De ce să-ți țin pumnii, că te duci să studiezi, nu să ții un concert». Mie mi-era frică să nu mă bată. Meseria asta are foarte mult de-a face cu sufletul, cu creierul, cu pregătirea psihologică. Pe mine mă bătea și înainte de concert. Intram în lacrimi pe scenă”, a dezvăluit pianista Mihaela Ursuleasa într-un interviu. Mesaj de condoleanțe de la Victor Ponta Primul-ministru Victor Ponta a transmis un mesaj de condoleanțe familiei Mihaelei Ursuleasa, exprimându-și profundul regret pentru trecerea în neființă a artistei. „Am primit extrem de greu vestea plecării dintre noi a pianistei Mihaela Ursuleasa. În numele Guvernului, și al meu personal, adresez sincere condoleanțe și expresia întregii noastre compasiuni pentru familia îndoliată, pentru toți cei care au cunoscut-o și au prețuit-o. Vom fi cu toții alături în aceste clipe de tristețe. Regret profund aceasta tragică și neașteptată pierdere pentru cultura românească, dar și pentru națiunea română ca întreg. Șocul resimțit a fost cu atât mai mare cu cât țara noastră a fost văduvita prematur de un talent de excepție în lumea muzicală. (...) A fost, fără îndoială, un izvor nestăvilit de sensibilitate artistică și va rămâne cu certitudine un reper în muzică clasică, asemeni unei cheia sol ce dă tonul tinerei generații muzicale și, de ce nu, tinerei generații în general – pentru că, dincolo de talentul ei incontestabil, Mihaela a fost o tânără care prin ambiție, sacrificiu și multă muncă, și-a clădit o carieră de invidiat”, a declarat Victor Ponta. Declarație cutremurătoare a pianistei înainte de a muri: Mihaela Ursuleasa (33 de ani) era recunoscătoare pentru succesul pe care îl avea, însă recunoștea că are un ritm de viață foarte obositor. De altfel, fără să știe că sfârșitul îi e aproape, artista a declarat la un moment dat că dacă ar fi rămas în România, viața ei ar fi fost complet diferită. „Sunt o norocoasă! Am peste 40 de concerte pe an într-o mulțime de țări: muzică de cameră, recitaluri, spectacole cu orchestre. Dacă nu ajungeam la Viena, destinul meu era altul”, declara aceasta când nici măcar nu bănuia că drumul ei prin viață se va încheia atât de curând.