Ce facem cu copiii aflaţi în dificultate?

Statul român se dovedeşte cea mai neagră alternativă atunci când vine vorba să crească un copil abandonat sau abuzat. Motivele sunt multiple, dar nu vom face o analiză a acestora, ci vă vom prezenta, pe scurt două întâmplări despre care aţi mai putut citi în cotidianul nostru. Cititorii fideli au putut afla la finalul lunii trecute povestea unei familii sărace din Fişer care a luptat din răsputeri să îşi păstreze copiii. Irina şi Adrian au primit spijinul unei mănăstiri şi al unor asociaţii şi fundaţii din Braşov şi au putut să-şi ducă acasă doi din trei copii care au ajuns în diferite centre. Marian, care va împlini în octombrie 3 ani, a fost luat de părinţi din centrul maternal în care se afla. Câteva zile mai târziu, Argentina, cu un an mai mică, a plecat şi ea din spitalul unde fusese internată, în braţele tatălui. Mirela, lovită de tată în urma unui scandal cu conotaţii imense pentru comunităţile de romi, se află încă într-un centru din Codlea. Autorităţile au luat-o din sânul familiei pentru că tatăl a îndrăznit să o lovească din cauza faptului că fetiţa a rămas până aproape de miezul nopţii cu un băiat care avea intenţii nu tocmai ortodoxe. După ce a stat câteva zile în spitalul din Rupea, unde mama şi tatăl au fost să o viziteze, Mirela a ajuns la Codlea. Între timp, mama a născut şi doar tatăl a reuşit să o viziteze pe fată la centru. Aceasta a plâns şi l-a rugat pe tatăl ei să o ia acasă, iar părintele i-a promis că va lupta ca ea să ajungă alături de părinţii şi fraţii săi. Duminică, tatăl a fost din nou la ea, de această dată însoţit de mamă şi de cei trei fraţi mai mici. Părinţilor nu le-a venit să creadă prin ce a trecut fata aici. Printre suspine, fata i-a povestit mamei câteva momente terifiante prin care a trecut. „Un băiat mi-a ars părul cu o brichetă. Câţiva băieţi m-au ţinut cu capul sub apă în piscină până am crezut că mor. În fiecare zi îmi iau bătaie de la copiii mai mari. Luaţi-mă cu voi!”, a plâns Mirela. Pentru ca fata să ajungă acasă, va trebui să apară mai întâi în faţa unui judecător.
În acelaşi centru a ajuns şi Suedia, o fată crescută de DGASPC Brăila. Bătută şi violată, fata a fugit din sistem şi muncea la o spălătorie auto, de unde a ajuns la Braşov, la Asociaţia Catharsis Braşov. Suedia era terorizată în Brăila de doi bărbaţi – unul care o violase şi altul care îi promisese că o va da pe mâna peştilor, motiv pentru care Azota Popescu, preşedintele Catharsis, le-a cerut celor de la DGASPC Braşov să o ia sub protecţia lor. Organizarea interzice însă ca un minor aflat sub protecţia unei direcţii judeţene să fie preluat de o altă direcţie, motiv pentru care cei de la DGASPC Braşov nu au vrut să o preia. După insistenţe, fata a fost trimisă la Codlea, unde, însă, a stat doar câteva zile, fiind trimisă ... la Brăila, adică exact acolo unde chiar şi viaţa îi este pusă în pericol. Lucru mai puţin important decât nişte reguli de funcţionare ale DGASPC-urilor. Dacă statul acţionează în acest mod, rămâne întrebarea din titlu: Ce facem cu copiii aflaţi în dificultate?