Ce este sindromul gurii care arde. Dr. Sorina Stroe: Are legătură cu menopauza

Sindromul gurii care arde, cunoscut şi sub denumirea de sindromul de arsură bucală (SAB), este o afecţiune adesea greşit înţeleasă, care afectează milioane de oameni, în special femeile aflate în
postmenopauză. Nu presupune leziuni vizibile, dar are o simptomatologie extrem de deranjantă – senzaţie de arsură, uscăciune şi gust neplăcut. Diagnosticul este, de cele mai multe ori, unul de excludere, iar tratamentul necesită o abordare personalizată şi multidisciplinară. Medicul stomatolog Sorina Stroe, asistent universitar doctor, explică în detaliu cauzele, mecanismele şi paşii esenţiali pentru tratamentul acestei afecţiuni.

Ce este sindromul gurii care arde?
Sindromul de arsură bucală (SAB) este definit ca o senzaţie de arsură cronică sau recurentă în cavitatea bucală, în absenţa unor leziuni vizibile sau a unei cauze identificabile la prima vedere. Limba, buzele, palatul şi interiorul obrajilor sunt cele mai frecvent afectate zone.
„Imaginează-ţi că te trezeşti în fiecare dimineaţă cu gura arzând, ca şi cum ai fi băut o cafea fierbinte, dar nu ai băut nimic. Această senzaţie se instalează fără o cauză evidentă şi persistă, adesea accentuându-se pe parcursul zilei. Este o formă de durere cronică orală care, deşi nu se vede, poate deveni insuportabilă pentru pacient”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe.

Tipuri de SAB şi cum le diferenţiem
Există două forme principale ale sindromului de arsură bucală:
- SAB primar (idiopatic): fără o cauză identificabilă, considerat a avea la bază o disfuncţie a nervilor senzoriali orali;
- SAB secundar: determinat de o cauză precisă, precum deficienţele nutriţionale, dezechilibre hormonale, xerostomie sau efecte adverse ale tratamentelor medicamentoase.
„Când vorbim despre SAB primar, ne aflăm pe un teritoriu încă insuficient explorat. Nu avem o «problemă vizibilă», dar pacientul suferă zilnic. În schimb, SAB secundar poate fi declanşat de cauze clar identificabile – de la carenţe de fier sau vitamina B12, până la efecte adverse ale unor tratamente medicamentoase. Tocmai de aceea, prima etapă este întotdeauna investigarea riguroasă a posibilelor cauze sistemice”, adaugă dr. Sorina Stroe (MG Dental).

Cine este predispus la această afecţiune?
Sindromul afectează în special femeile aflate în perioada postmenopauzală, de obicei peste vârsta de 50 de ani. Dezechilibrele hormonale par să joace un rol esenţial, deşi mecanismele nu sunt pe deplin înţelese.
„Aproape 90% dintre pacienţii cu SAB sunt femei, iar cele mai multe dintre ele sunt în postmenopauză. Este imposibil să ignorămcomponenta hormonală. De asemenea, nu trebuie să neglijăm impactul psihologic: stresul, anxietatea sau depresia pot fi atât factori declanşatori, cât şi consecinţe ale acestei dureri constante. E o afecţiune care loveşte nu doar gura, ci întreaga viaţă a pacientului”, spune medicul stomatolog Sorina Stroe.

Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul SAB este unul de excludere – nu există teste specifice care să confirme direct prezenţa sindromului. În schimb, medicii trebuie să elimine treptat alte cauze potenţiale.
Investigaţiile includ:
- Examinare orală detaliată;
- Analize de sânge (feritină, B12, acid folic);
- Testarea funcţiei tiroidiene;
- Evaluarea fluxului salivar;
- Analiza istoricului medicamentos.
„Frustrarea pacienţilor este reală. Ajung adesea la noi după ce au încercat tratamente antifungice, dentare sau chiar antidepresive – fără succes. SAB este un diagnostic de excludere şi cere multă
răbdare şi empatie. Trebuie să ascultăm pacientul cu adevărat şi să luăm în serios suferinţa, chiar dacă nu vedem leziuni sau inflamaţii evidente”, explică dr. Sorina Stroe.

Posibilităţi de tratament
Tratamentul SAB variază considerabil în funcţie de forma afecţiunii şi de factorii declanşatori identificaţi. Din păcate, nu există un remediu universal. Abordarea este personalizată, adesea multidisciplinară şi necesită perseverenţă.
Pentru SAB secundar:
- Corectarea deficienţelor nutriţionale;
-Tratarea infecţiilor orale;
- Ajustarea medicaţiei existente;
- Hidratatarea şi stimularea fluxului salivar.
Pentru SAB primar:
- Clonazepam (utilizat topic);
- Acid alfa-lipoic (antioxidant puternic);
- Terapie cognitiv-comportamentală (CBT);
- Antidepresive în doze mici (amitriptilină, nortriptilină);
- Neuromodulatoare (gabapentin, pregabalin).
„Nu putem promite pacienţilor o vindecare rapidă, dar le putem oferi o cale spre ameliorare. E important să ştim că tratamentele variază – ceea ce funcţionează pentru un pacient, poate fi ineficient pentru altul. De aceea, colaborarea între medicul stomatolog, medicul de familie, psiholog şi uneori neurolog este esenţială”, încheie dr. Sorina Stroe (MG Dental).