Ce ar putea însemna o găină pe şoancă?

Una dintre cele mai neobişnuite denumiri din bucătăria tradiţională românească este „găina pe şoancă”. Probabil că, în afara bihorenilor, din locul de unde provine acest preparat, puţini români ar putea spune ce înseamnă această mâncare sau la ce face trimitere numele ei. Din punct de vedere etimologic, „şoancă” este un regionalism din vestul Ardealului şi desemnează şunca afumată de porc. Mai exact, este vorba despre pulpa sau spata de porc, sărată, lăsată la maturat şi apoi afumată. 
Cum a ajuns găina „pe şoancă”?  „O mâncare de iarnă, pentru cei care urăsc dietele de orice fel, specifică zonei bihorene (unde «paprika», boiaua, e la fel de deasă în mâncare ca şi sarea, dacă nu mai mult), e puiul pe ciolan afumat, deloc banal”, scrie Radu Anton Roman în cartea Poveştile bucătăriei româneşti.
Deşi este considerată, în mod tradiţional, o mâncare de iarnă, mulţi gurmanzi spun că găina pe şoancă este un preparat potrivit în orice anotimp.
Pentru această reţetă aveţi nevoie de un pui mare sau de o găină tânără de carne, un ciolan afumat de porc, o linguriţă de miere, trei roşii, doi ardei graşi, jumătate de litru de vin alb dulce, 50 de mililitri de rachiu de mere, 50 de mililitri de oţet de mere, piper, boia, cimbru şi mărar.
Ciolanul se taie, în special partea grasă cu şorici, şi se pune într-o cratiţă la foc mic, pentru a-şi lăsa grăsimea. Când s-a topit suficient, se adaugă puiul porţionat şi se lasă să se rumenească. Se condimentează cu piper, boia dulce şi cimbru, având grijă ca boiaua să nu se ardă. Deasupra se aşază bucăţile de ciolan cu carne, apoi un strat de roşii feliate şi ardei gras. La final se adaugă vinul, împreună cu amestecul de rachiu, oţet şi miere. Preparatul se lasă la cuptor aproximativ o oră şi jumătate, la foc mic, într-un vas acoperit. Rezultatul este găina pe şoancă, un preparat consistent şi plin de savoare.