Ce-a căutat Angela Merkel pe Maracana…

Când am văzut-o pe Angela Merkel în tribuna stadionului Maracana m-am gândit – automat – că asta poate să poarte ghinion Mannschaft-ului. Era reflexul îndelung exersat în realitatea noastră fotbalistică: aproape niciodată prezenţa liderilor noştri politici la vreun meci important, decisiv, nu ne-a purtat noroc. E drept că de cele mai multe ori aveam şansa să pierdem indiferent cine se afla sau nu în tribună, dar asta n-a depins decât de calitatea tot mai precară – după vârfurile ultimului deceniu al secolului trecut – a fotbalului şi fotbaliştilor români.
Pe Maracana, însă, au jucat nemţii. Şi au făcut-o aşa cum ştiu ei să facă aproape orice: metodic, temeinic, eficient. Pentru că echipa germană este asemenea maşinilor pe care le fac ei: o fericită îmbinare între forma îndelung finisată până la esenţă şi conţinutul puternic, fiabil, performant.
Într-un fel, întâlnirea dintre Germania şi Portugalia semăna cu o replică a semifinalei din Champions League, în care strălucitorul Cristiano Ronaldo a îngenunchiat un Bayern obosit de prea mult succes. Un jucător de excepţie contra unei echipe bine articulate. Ce s-a întâmplat în cele 90 de minute de joc a arătat însă ce înseamnă o echipă adevărată, efortul colectiv desfăşurat de personalităţi puternice. Iar Angela Merkel n-a bătut în zadar drumul până în Brazilia – alături de cei vreo 10.000 de suporteri din tribune – şi nu s-a ridicat degeaba în picioare ca să aplaude reuşitele lui Thomas Muller…
Cine-şi închipuie însă că “doamna de fier” este un fan sentimental, se înşeală. Probabil că doamna cancelar iubeşte cu adevărat acest sport, dar principala explicaţie a gestului său stă în altceva: în consideraţia şi atenţia pe care şefa Guvernului Federal o acordă unei importante ramuri a economiei naţionale. Fotbalul german este o industrie care rulează sute de milioane – miliarde, poate – de euro, care produce impozite şi taxe consistente (în Germania acestea sunt plătite şi de fotbalişti şi de “oameni din fotbal”) şi care generează locuri de muncă. La asemenea valori fotbalul nu mai este un joc, ci o profesie şi un business. Iar doamna Merkel ştie foarte bine ce îi datorează prosperitatea acestei naţiuni.
Mondialul brazilian este doar la început. Microbiştii mai au în faţă aproape o lună în care se vor naşte speranţe şi vor lovi crunt decepţii. Echipa germană a luat deja o opţiune pentru un titlu de care nu s-a mai lipit din ’96, după ce a câştigat trei ediţii. Va avea de înfruntat deja revelaţia acestei ediţii – Olanda, precum şi orgoliul gazdelor. Şi nu doar…
Trebuie să mai mărturisesc faptul că cea mai impresionantă secvenţă venită de peste ocean mi s-a părut aceea în care suporterii japonezi făceau curăţenie în tribuna pe care o ocupaseră, adunând – cu mănuşi – resturile în saci de plastic! Acţiunea ireală pentru toţi aceia care continuă să se afle la ani lumină de noţiunea de civilizaţie…