Câţi atei sunt în România?

Un ateu este o persoană care nu crede în existenţa unor zeităţi. Cuvântul „ateism” provine din grecescul atheos, însemnând „fără Dumnezeu”.
Un studiu arată că cea mai puţin religioasă ţară este China. 7 din 10 chinezi susţin că sunt atei (67%). În România doar 3% dintre cetăţeni se declară atei convinşi, în timp ce 6% au răspuns că nu sunt religioşi.
Potrivit datelor istorice, primii atei au apărut în secolul al XVIII-lea. Deşi pare greu de crezut, creştinii au fost la un moment dat consideraţi atei de către păgâni. Opusul ateismului este teismul, care consideră că există cel puţin o divinitate.
Majoritatea religiilor susţin că moralitatea este derivată din poruncile unei zeităţi. Potrivit preceptelor evlavioase, frica de Dumnezeu este cea care îl face pe om să aibă o conduită etică. Drept urmare ateii au fost consideraţi amorali sau imorali. Această acuză este respinsă de atei, care consideră că pot avea un comportament etic ireproşabil fie prin educaţie, fie prin umanism, legislaţie sau dorinţa de a avea o bună reputaţie şi respectul de sine. Ba mai mult, ei consideră că un comportament altruist trebuie să fie ceva normal, ci nu să apară din teama de pedeapsă sau speranţa în răsplată de după moarte. Un ateu consideră că moralitatea trebuie să fie şi pozitivă, nu doar ca o lista de interdicţii („să nu…”). Cu alte cuvinte, fac şi ce trebuie să fac, nu doar mă abţin de la ce trebuie să nu fac.
Argumentul cel mai puternic care susţine ateismul este, fără echivoc, existenţa răului. Această problemă a fost dezbătută de mulţi oameni, de-a lungul timpului, însă filosoful grec Epicur este cel care a elucidat cel mai bine această idee, sub numele de „Paradoxul lui Epicur”: „Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic. Poate Dumnezeu să oprească răul, dar nu vrea? Atunci el însuşi este rău. Poate şi vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce mai există rău în lume? Nu poate şi nu vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce îl numim Dumnezeu?”