Câte bordeie, atâtea obiceie, la botez

De la ritualul simplu, creştinesc, până la sumedenia de superstiţii (unele absolut tâmpe şi lipsite de logică) de care se ţine cont e cale lungă. Căci nu e bine să botezi un copil cu numele unui decedat din familie, nici să uiţi, carecumva, să pui bani în cristelniţă.
Dacă vrei un bebe cu gropiţe în obrăjori, lasă naşa să-l pupe înainte de botez. Mare atenţie, însă! Copilul mic nu trebuie pupat pe funduleţ, căci pe acela-l va întoarce celui care a făcut gestul, când va creşte mare. Însă după ce a primit Sfânta Taină, copilaşul nu mai are voie să fie pupat şi nici schimbat de hăinuţe, până a doua zi, căci, altminteri, se „duce efectul” Împărtăşaniei.
O faşă prea lungă face ca micuţul creştin să se căsătorească prea târziu, iar una prea scurtă, prea devreme.
Lumânarea de botez ar trebui să arate ca o sorcovă, potrivit credinţelor, căci musai e nevoie de flori de crin (de binecuvântare), frunze de ferigă (pentru spor), crenguţe de brad (pentru sănătate), floarea miresei (ca să-i fie cununiile dezlegate).
Apa în care a fost botezat copilul trebuie neapărat aruncată imediat la un măr, ca să aducă noroc.
Din banii de la botez, trebuie cumpărată o găleată, ca să trăiască copilul mult.
Prima băiţă de după botez se face într-o „ciorbă” din care nu trebuie să lipsească busuiocul, laptele, grâul, mărarul, menta, muşeţelul, macul, cânepa, penele, petalele de trandafir, mierea, ouăle, zahărul, banii şi, neapărat, aghiazma.