Cât costă un suflet de iudă? 1.000 lei pe lună!

Foto: CU CHITANŢĂ DE MÂNĂ: Aşa era plătit un informator al Miliţiei din zona Făgăraşului pentru informaţiile oferite.

Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiţi luptători anticomunişti, a fost anihilată după au fost infiltraţi trădători. Informatorii Miliţiei şi ai Securităţii primeau bani grei pentru informaţii despre partizani.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a dat publicităţii o chitanţă cu sumele încasate lunar de către informatori. „Cât costa un suflet de iudă? 1.000 lei lunar! Atât încasa un informator al Miliţiei din zona Făgăraşului pentru informaţiile oferite despre grupul de partizani Gavrilă şi susţinători acestuia, pe perioada unei luni”, scriu reprezentanţii Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu“.
De altfel, şeful bandei de luptători scria în testamentul său: „Întrucât s-ar putea să nu mai ajungem în ziua răfuielii, lucru ce apare tot mai probabil din zi în zi, las aceste scurte informaţii să nu se uite, rugând camarazii supravieţuitori: să nu uite că răul cel mai mare de care am suferit în aceşti ani nu vine de la duşmani, ci de la trădătorii care au stat mai mult sau mai puţin în rândurile noastre. Să lichideze trădarea pentru totdeauna din rândurile noastre“.
Ion Gavrilă Ogoranu (1923 – 2006) s-a născut într-o familie de români cu trei copii, în Ţara Făgăraşului. S-a angajat ca luptător anticomunist în facultate, la Cluj. Pentru activitatea sa a fost condamnat, în contumacie, la moarte. Timp de 29 de ani, organele securităţii nu au putut să-l captureze.
A fost prins în 1976, dar a fost salvat de la execuţie cu ajutorul soţiei sale Ana Gavrilă Ogoranu, când aceasta a cerut în scris intervenţia directă a preşedintelui american Richard Nixon.
Grupul său din care făceau parte 12 tineri, majoritatea studenţi sau absolvenţi de facultate, a rezistat cu arma în mână aproape 10 ani în Munţii Făgăraş, în condiţii extrem de dificile.
Pentru că nu a reuşit să anihileze grupurile de rezistenţă din munţi, Securitatea a creat o organizaţie clandestină de anihilare a partizanilor. Membrii ei s-au infiltrat printre luptători, însă au sfârşit tragic. O astfel de soartă au avut Nicolae Anghel şi Ioan Vrabie, care au devenit „eroi în lupta cu duşmanii orânduirii noastre socialiste“.
În ziua de 29 iunie 1976, Ion Gavrilă Ogoranu a fost capturat de forţele Securităţii, în timpul uneia din incursiunile sale clandestine la Cluj. Începând din 1948, timp de 28 de ani, liderul rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Făgăraşului devenise cel mai căutat om din România. Timp de 7 ani, între 1948 şi 1955, el a acţionat în cadrul grupului de partizani al cărui lider a devenit.
După destructurarea acestuia de către Securitate, Gavrilă şi-a petrecut alţi 22 de ani, din 1955 până în 1976, ascuns în casa văduvei camaradului său ucis în închisoare, Petru Săbăduş.
Ion Gavrilă Ogoranu purta cu el două condamnări la moarte în contumacie. Pe capul său se pusese un preţ uriaş, iar conducerea Securităţii considera capturarea sa o miză de prim interes. “Începând din ziua de astăzi, urmărirea lui Gavrilă constituie cea mai serioasă problemă a muncii noastre. Gavrilă este nu numai un fugar, ci este şi un conducător legionar, în jurul lui se creează un mit, şi acesta este un om tare. Trebuie să se muncească serios pentru prinderea lui”, afirma colonelul de Securitate Pavel Aranici în 1960.
Portretul său robot, realizat de specialişti în antropologie (singurele fotografii cu Gavrilă datau din anii 1940, iar acum trecuseră aproape trei decenii!) fusese dat pentru observaţie tuturor gărilor, oficiilor poştale, ocoalelor silvice din România. Toate unităţile teritoriale ale Securităţii şi Miliţiei aveau în vedere “problema Gavrilă”. Securitatea nu putea şti nici măcar dacă trăieşte sau a murit, de mai este în ţară ori a reuşit să treacă în Occident. Iar acest lucru era deosebit de frustrant pentru instituţia care pretindea că ştie tot ce se petrece în România.
În plus, încă de la ultima vizită a lui Richard Nixon în România, acesta îi înmânase lui Ceauşescu o listă cu nume de anticomunişti români, despre a căror soartă preşedintele american se interesase personal, solicitând protecţia lor. Având nevoie de sprijinul SUA, dictatorul se angajase că va respecta drepturile fundamentale ale acestor persoane. Deci, pentru Securitate, problema era cu atât mai delicată. Motiv suficient pentru ca, după arestarea lui, securiştii să se poarte cu mănuşi în tot timpul celor 6 luni de anchetă.

Foto: Grupul lui Ogoranu.

Foto: Legendarul Ogoranu, care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii.