Carte de muncă sau bani în bancă? Calculele CFA: Contribuţia pentru pensie de 25% din salariu e de fapt taxă, nu-ţi recuperezi banii la pensie nici dacă mori pe la 74 de ani. Dacă trăieşti până la 90, randamentul ajunge de abia la 5%

În prezent, cea mai mare parte a celor 4,56 de milioane de pensii este plătită de fiecare angajat cu un sfert din salariu, din care 4,75% merge la Pilonul II de pensii private obligatorii, adică în contul de pensie al celor care cotizează.
Deocamdată, sistemul public de pensii poate fi susţinut în mare parte de contribuţiile salariaţilor, dat fiind că raportul dintre pensionari şi salariaţi este de 8 la 10. Însă nu pentru mult timp, pentru că ieşirea la pensie a celor numiţi „Decreţei” (adică persoanele care s-au născut în perioada iunie 1967 - 1969) va da peste cap întreg sistemul, dacă nu se vor găsi soluţii viabile.
„Creşterea cheltuielilor publice pentru pensii din cauza îmbătrânirii populaţiei este de aşteptat să fie atenuată prin reducerea ratelor beneficiilor, pensionarea mai târzie şi alte efecte structurale ale pieţei  muncii. Analizând cheltuielile cu pensiile în detaliu, dinamica poate fi descompusă în patru componente principale: raportul de dependenţă, raportul de acoperire, rata beneficiului şi efectele  pieţei muncii”, consideră a CFA România, într-o analiză realizată de Cosmin Paraschiv– coordonatorul studiului şi membru în Consiliul Director, Alexandra Smedoiu  - vicepreşedinte, Adrian Codirlasu  - preşedinte şi Mihai Purcărea – membru în Consiliul Director
Asociaţia CFA România reuneşte profesioniştii în investiţii din România, deţinători ai titlului CFA, o calificare administrată de Chartered Financial Analyst  Institute (SUA).

Raportul de dependenţă
Raportul de dependenţă, anume numărul de tineri şi de vârstnici în raport cu populaţia de vârstă activă, se estimează că va creşte cheltuielile publice cu pensiile cu circa 5,6% din PIB, până în 2070. Acest efect este balansat de contribuţiile din partea ratei beneficiilor (-2,1 puncte procentuale), raportului de acoperire (-3,7 puncte procentuale) şi efectelor pieţei muncii (-0,3 puncte procentuale). Proiecţia curentă a cheltuielilor cu pensiile publice prevede o ajustare la sub 8% din PIB în 2070, cel mai scăzut nivel în comparaţie cu exerciţiile anterioare de proiecţie.

Raportul de acoperire
Raportul de acoperire se referă la numărul de pensionari în raport cu numărul total de persoane cu vârsta de peste 65 de ani şi este influenţat de reformele privind vârsta de pensionare, cum ar fi accesul la pensionarea anticipată sau modificările vârstei legale de pensionare.
Efectele pieţei muncii sunt influenţate de schimbările care afectează ocuparea forţei de muncă, timpul de lucru şi rata de participare la muncă a persoanelor vârstnice. Se preconizează că aceste efecte vor scădea datorită reformelor care încurajează carierele mai lungi şi a presupuselor creşteri ale ratei de ocupare.

Rata beneficiului
Rata beneficiului măsoară generozitatea sistemului de pensii prin analiza plăţilor de pensii în raport cu salariile şi este influenţată de cât de rapid şi în ce măsură sunt ajustate beneficiile în funcţie de inflaţie şi de creşterile de productivitate.

Raportul dintre pensie şi salariu în 2070
Raportul privind îmbătrânirea (2024) presupune scăderea ratei de înlocuire a salariului prin pensie, de la circa 43% în prezent, la circa 24% în 2070, similar cu dinamica de scădere a ratei beneficiului. Această tendinţă indică o provocare semnificativă în ceea ce priveşte adecvarea beneficiilor de pensie pe termen lung.
„O rată mai mică de înlocuire sugerează că viitoarele generaţii de pensionari vor trebui să se bazeze mai mult pe economii personale, pensii private sau alte surse de venit pentru a menţine un nivel de trai rezonabil după retragerea din activitate”, susţin analiştii CFA România.

Dobânda implicită la contribuţiile pentru pensie
Suplimentar, analiştii CFA propun lărgirea cadrului discuţiei privind adecvarea beneficiului pensiei de Pilon I prin estimarea unui randament implicit al pensiei de stat.  „Astfel, dacă datoria implicită a sistemului public de pensii reprezintă angajamentele financiare pe termen lung ale statului faţă de actualii şi viitorii pensionari, acumulate de participanţi pe baza contribuţiilor plătite, randamentul este definit ca rata de dobândă implicită care ar trebui aplicată contribuţiilor pentru ca suma acumulată să fie echivalentă cu beneficiile oferite de sistemul la pensie”, se precizează în analiză.

Tinerii de azi vor avea o pensie de 24% din salariu. Pensionat azi -  43%
În sprijinul acestei propuneri, analiştii au luat exemplul unui angajat cu salariul mediu pe economie, care are acum vârstă de 25 ani şi va contribui timp de 39 de ani, până la ieşirea la pensie la 65 de ani.
Valoarea contribuţiilor de Pilon I (20,25% din salariul brut), precum şi rata de creştere a beneficiului la vârsta de pensionare (inflaţie + creşterea salariului real) sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare, L306/2023.
De asemenea, analiştii au luat în calcul o rată nominală de creştere a salariului în linie cu rata de creştere a economiei pe termen lung, de circa 6,5% (creştere PIB nominal PIB potenţial + Inflaţie) şi, conform formulei de calcul, o rată de creştere a beneficiului de pensie de 5%.
Randamentul Pilonului I (calculat ca IRR – Internal Rate Of Return) este negativ până la vârsta de 74 de ani.

Pensia încasată în primii 9 ani este mai mică decât contribuţiile
Cu alte cuvinte, se presupune ca beneficiile primite prin pensia de la stat până la 74 de ani vor fi mai mici decât contribuţiile de-a lungul carierei, ambele ajustate conform presupunerilor de mai sus. Cu toate acestea, randamentul implicit al Pilonului I creşte odată cu vârsta până la care se primeşte pensia de stat, ajungând la puţin peste 5% în cazul unui participant care ajunge la vârsta de 90 de ani.

Contribuţia pentru pensii, mai degrabă o taxă, decât un beneficiu
Practic, „randamentul negativ arăta faptul că Pilonul I de pensii este de fapt o taxă, şi mai puţin un beneficiu pentru o mare parte a contributorilor, aceştia practic primind înapoi, ca şi pensie, o suma cumulată mai redusă decât suma cumulată contribuită în timpul vieţii active”.
„De aici şi atractivitatea redusă de a munci pe bază de contract de muncă şi implicit rata de participare redusă pe piaţa muncii, cu contract de muncă înregistrat în România.
 
Concluzii
Autorii concluzionează asupra viitorului sistemului de pensii din România şi subliniază faptul că acesta trebuie să fie construit pe trei componente esenţiale: echitate, sustenabilitate şi performanţă. Echitatea implică asigurarea unui tratament just pentru toţi contribuabilii, reflectând contribuţiile lor de-a lungul vieţii active, dar şi sprijinirea categoriilor vulnerabile.

CELE 4 MARI PROBLEME ŞI SOLUŢIILE PROPUSE DE CFA
Prima problemă: Demografia
Aşa cum arată proiecţiile Eurostat, populaţia României va scădea cu aproximativ 20% în următorii 50 de ani, iar o pondere importantă în cadrul acesteia o vor avea vârstnicii (peste 65 de ani) – aproximativ 30%.  În plus, speranţa de viaţă va creşte şi ea, de la 75 de ani în prezent, la 85 de ani, în medie, în următorii 50 de ani.
La o vârstă reală de pensionare din prezent de aproximativ 60 de ani (conform INS), statul plăteşte pensie timp de 15 ani.
În viitor însă, va plăti 25 de ani (dacă vârsta de pensionare nu se va modifica), iar acest efort va fi completat şi de un efort suplimentar al sistemului de sănătate, deoarece speranţa de viaţă sănătoasă va fi de 70 de ani.
Trebuie avute în vedere schimbări ale sistemului de pensii, spun cei 4 economişti care au făcut analiza. În primul rând, trebuie calculat efortul bugetar necesar pentru plata pensiilor pe intervale lungi şi foarte lungi de timp (de 30 – 50 de ani), ţinând cont că speranţa de viaţă este în creştere.
Astfel, este absolut necesară o creştere graduală a vârstei de pensionare (recomandarea aparţine autorilor analizei), în linie cu proiecţiile privind speranţa de viaţă şi cu tendinţele de pe piaţa muncii.
 
A doua problemă: Nu ştim să economisim
Fără o economisire consistentă, sistemul public de pensii nu are cum să asigure pensii rezonabile, în linie cu costul vieţii, pentru toţi cei care vor avea dreptul de a încasa pensia.
Peste jumătate dintre românii care pun bani deoparte îşi ţin economiile în numerar, sau „la saltea”, potrivit unor studii recente. „În metrou am văzut că dacă ai nevoie financiară, în 30 minute ai credit şi nu mai trebuie să economiseşti”, spune şi directorul Direcţiei de Stabilitate din Banca Naţională.
Economisirea pentru pensie trebuie să se desfăşoare pe termen foarte lung (peste 25 de ani, în medie), arată analiza CFA România. Prin urmare, recomandă documentul, ar fi indicată creşterea economisirii prin măsuri obligatorii (cum ar fi creşterea treptată a contribuţiei la fondurile Pilon II), sau cvasi-obligatorii prin fonduri facultative (Pilon III) sau pensii ocupaţionale (Pilon IV) precum şi încurajarea planurilor de pensii şi economii voluntare pentru angajaţi prin deduceri fiscale.
De pildă, randamentul mediu al fondurilor de pensii Pilon II este de 7,82%, faţă de o inflaţie medie de 4,35% şi poate asigura o contribuţie semnificativă la venitul din pensie. De asemenea pentru cazuri bine precizate (precum invaliditate, cheltuieli medicale etc) sistemul ar trebui să ofere posibilitatea retragerii anticipate fără plata unei penalizări. Un exemplu de succes este sistemul de economisire pentru pensie din Statele Unite, faimosul 401K.

A treia problemă: Avem un sistem public de pensii inflexibil
Sistemul de pensii este un sistem dezvoltat pe termen lung şi foarte lung. Orice schimbări nu pot fi realizate foarte brusc. Totuşi, nu este exclus ca prelungirea vieţii active să fie o opţiune. Prin urmare, este important ca sistemul de pensii să conţină o serie de opţiuni care să permită beneficiarilor să îşi continue viaţa activă, în acelaşi timp beneficiind de un venit minim din pensie.
Cei care îşi continuă viaţa activă, de exemplu, ar putea beneficia de scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale, având astfel un venit net mai mare.

A patra problemă: Sistemul de sănătate nu acoperă nevoile populaţiei
Cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute din UE atât pe cap de locuitor (1.029 EUR, media UE fiind de 2.884 EUR), cât şi ca procent din PIB (5% faţă de 9,8% în UE).
Conform unor chestionare realizate de Comisia Europeană la nivelul anului 2019, doar 23% din românii cu vârsta de peste 65 de ani consideră că au o stare bună de sănătate (faţă de 41% media Uniunii Europene).
Sistemul de asigurări de sănătate ar putea fi structurat pe trei piloni, similar cu cei trei piloni ai sistemului de pensii: Pilon I – asigurări obligatorii publice, Pilon II – asigurări obligatorii private (sau publice, dar cu opţiunea între sistemul public şi privat a contributorului), Pilon III – asigurări private opţionale cu deduceri fiscale.