Carnea de la supermarket: S-a ajuns ca până şi carnea de porc să fie mai sănătoasă decât cea de pui

Carnea de pui este carnea cel mai des utilizată în bucătăriile românilor, dar şi la nivel mondial. La prima vedere, pare să aibă cele mai multe avantaje – se găteşte uşor şi rapid, preţul este accesibil, iar despre carnea de pui se spunea, cu mulţi ani în urmă, că este cea mai sănătoasă. Tocmai din cauza consumului foarte ridicat, puii au ajuns însă să fie crescuţi cu furaje şi agenţi de afânare în doar câteva zile. Aşa s-a ajuns ca până şi carnea de porc – blamată multă vreme pentru faptul că este o carne cu un conţinut mai ridicat de grăsime şi aduce mai mult colesterol – să fie mai sănătoasă decât cea de pui, dacă vorbim despre carnea din supermarket, spune răspicat nutriţionistul Lygia Alexandrescu.
„Este o realitate, puiul se creşte rapid cu furaj – care conţinea, într-o vreme, şi hormon estrogen, dar între timp s-a dovedit că lucrurile s-au mai schimbat un pic în bine – însă sunt agenţii de afânare care îi cresc foarte repede. Înainte, un pui se creştea din martie-aprilie, de când se punea cloşcă, până în octombrie, când de abia se făcea de un kilogram şi jumătate. Acum se cresc şi în câteva zile, iar în 2-3 săptămâni găsim o găină de 4-5 kilograme crescută într-o lună, ceea ce nu este firesc. Este clar că sunt nişte potenţiatori de creştere adăugaţi”.

La ce să te uiţi când cumperi carne de pui
Există însă, chiar şi în supermarket, variante de carne de pui pe care nutriţioniştii le recomandă în special pentru copiii alergici, dar nu numai, crescuţi cu porumb. „Aceste variante chiar sunt echilibrate, în sensul că putem recunoaşte foarte uşor dacă acea carne de pasăre are potenţiator de creştere, agent de creştere rapidă”.
Cum recunoaştem aceste variante de carne de pui mai sănătoasă? „Spre exemplu, dacă osul este mai moale sau mai tare – cu cât e mai tare, cu atât acea pasăre n-a avut osteoporoză, adică nu a avut dezechilibru hormonal, atâta timp cât nu s-au adăugat agenţi de creştere. Este exact ca la om. Aceşti agenţi de creştere afânează osul şi, practic, poţi să mesteci osul. Osul devine foarte, foarte uşor de amestecat. Cu cât osul este mai tare, cu atât ne dăm seama că furajul a fost de mai bună calitate”, explică nutriţionistul Lygia Alexandrescu.
Şi încă ceva: există pui pe care scrie clar pe ambalaj: crescut în 55 sau 58 de zile. „Ceea ce este cu totul altceva. Vorbim de aproape două luni, adică un proces mai lent de creştere, firescul adică, iar la curcan chiar vorbim de peste 3 luni”, spune Lygia Alexandrescu.

La curcan: evită aripile
Lygia Alexandrescu a fost întrebată şi despre carnea de curcan din comerţ – este sau nu în aceeaşi situaţie cu carnea de pui? „La curcan trebuie să fim atenţi doar la piele şi la aripi, pentru că, atunci când se fac tratamentele, ele se fac în aripă. În schimb pieptul de curcan, pulpa de curcan sunt foarte recomandate şi se pot chiar amesteca – se pot face amestecuri de curcan cu porc, cu muşchi de porc, se pot face inclusiv sărmăluţe, şi atunci vorbim despre un produs dietetic.
Carnea de vită nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare – este o carne foarte sănătoasă şi mai consistentă, aşa cum este şi carnea de porc.

Peştele: cu cât este mai mic, cu atât este mai bun. „Şalăul nu poate fi hormonat din cauză că moare”
În ceea ce priveşte peştele însă, circulă tot felul de legende. Cum alegem o carne de peşte care să nu ne facă mai mult rău decât bine?
Peştele conţine mercur, metale grele, urme de plastic, din cauză că mănâncă din apele poluate. Lygia Alexandrescu ne învaţă însă un truc: „Peştele, cu cât este mai mic, cu atât este mai bun, mai sănătos. Ar fi bine să nu ne îndreptăm către rechin şi ton, ci spre peştele de la începutul lanţului trofic, adică dorada, bibanul de mare, păstrăv – peştii mici şi albi şi de apă dulce, dacă se poate. Sigur că vorbim despre păstrăv de captură. Dar măcar este un peşte alb, un peşte uşor. Sigur că şi somnul de Dunăre este foarte bun. Şalăul nu poate fi hormonat din cauză că moare”.
Sunt anumite tipuri de peşte mic a căror carne este foarte sănătoasă, este concluzia Lygiei Alexandrescu: „Cu cât peştele este mai mare ca dimensiune, cu atât este mai mare şi riscul de a fi mai contaminat cu metale grele şi de a mânca stârvuri şi de a se hrăni cu tot ce înseamnă produse care ar putea creşte numărul de toxine din corpul lui.”
Nu uitaţi însă de recomandarea nutriţionistului: carnea ar trebui consumată cam de 3 ori pe săptămână. În restul timpului, legumele şi fructele nu ar trebui să lipsească din dieta noastră.