Care sunt simptomele pancreatitei și cum se diagnostichează?

Simptomele pancreatitei acute

Simptomele pancreatitei acute implică manifestări în diverse intensități: de la forme ușoare la cele severe:

- forma ușoară a pancreatitei acute nu implică deficiențe organice sau complicații locale ori generale;

- varianta moderat-severă implică o deficiență organica temporară, care se remite în termen de 48 de ore, și/sau complicații locale sau generale care nu persistă mai mult de 48 de ore;

- în cazul severe, pancreatita acută se asociază cu o deficiență organică de lungă durată, afectând unul sau mai multe organe.

Majoritatea pacienților cu pancreatită vor experimenta o apariție subită a simptomelor, caracterizată prin dureri intense în zona superioară a pieptului sau în partea stângă a abdomenului, și mai rar în partea dreaptă. Pentru cei care au calculi biliari, durerea poate imita simptomele colicii biliare, localizându-se sub coastele drepte, atingând punctul culminant în aproximativ 20 de minute și putând fi însoțită de greață și vărsături.

Mai mult de 90% dintre pacienți suferă de greață și vărsături care pot dura ore în șir. În cazurile de pancreatită severă, pacienții pot întâmpina probleme respiratorii (dispnee) cauzate de inflamația diafragmei sau de insuficiență respiratorie acută.

În situațiile grave, pacienții pot experimenta simptome precum:

- febră;

- accelerarea ritmului respirator;

- hipoxemie (concentrații reduse de oxigen în sânge);

- hipotensiune (tensiune arterială scăzută).

Ocazional, se pot forma noduli subcutanați din cauza inflamației sau necrozei țesutului adipos. Dacă există o obstrucție biliară sau inflamație la nivelul capului pancreasului, pacienții pot dezvolta icter, caracterizat prin îngălbenirea pielii și a mucoaselor, scaune decolorate și urină de culoare închisă.

Simptomele pancreatitei cronice

Simptomatologia în cauză include: 

- durere abdominală. Aceasta se localizează frecvent în zona central-superioară a abdomenului, sub stern, și tinde să se propage către spate. Intensitatea durerii crește adesea când persoana afectată stă întinsă pe spate sau după ingestia de alimente;

- greață și vărsături;

- inapetență și pierdere în greutate. Acestea sunt consecințe ale disconfortului dureros;

- steatoree. Aceasta este caracterizată prin eliminarea de grăsimi în materiile fecale, ceea ce conferă scaunelor o consistență uleioasă și tendința de a pluti la suprafața apei în vasul de toaletă.

Diagnosticarea pancreatitei acute

Pancreatita este identificată și confirmată de către un medic specialist în gastroenterologie sau medicină internă. Identificarea pancreatitei acute se realizează prin următoarele proceduri:

- teste de laborator. Evaluarea concentrațiilor de amilază și lipază pancreatică este foarte importantă; valorile ce depășesc de trei ori pragul normal sugerează prezența pancreatitei. Se măsoară și markerii inflamatori precum proteina C reactivă (CRP), numărul de leucocite și fibrinogenul, precum și ureea, calciul și glicemia serică;

- radiografii abdominale și pulmonare. Acestea pot releva semne de obstrucție intestinală, cum ar fi „ansa santinelă” sau nivele hidroaerice, precum și complicații pulmonare ca atelectazia, infiltratele pulmonare sau efuziunile pleurale;

- ecografie abdominală. Poate indica un pancreas mărit și cu ecogenitate scăzută, precum și prezența calculilor sau a malformațiilor în vezica biliară;

- tomografie computerizată (CT) abdominală. Arată o creștere difuză sau focală a pancreasului, prezența țesutului necrotic, dilatarea ductelor pancreatice și a calculilor obstrucționali;

- imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). Oferă detalii similare CT-ului privind structura pancreasului și eventualele leziuni.

Diagnosticarea pancreatitei cronice

Diagnosticul pancreatitei cronice implică o evaluare complexă și include:

Analizele de laborator

Creșterea nivelurilor de amilază și lipază pancreatică poate indica exacerbări ale bolii, în timp ce niveluri ridicate de bilirubina și fosfataza alcalină pot sugera compresii ale canalului biliar.

Se poate observa un deficit de vitamine liposolubile, cum ar fi vitamina D, și o creștere a trigliceridelor serice, care, atunci când depășesc 1000 mcg/mL, pot indica pancreatită cronică asociată cu hipertrigliceridemie. Niveluri crescute ale imunoglobulinei G4 sunt caracteristice pentru pancreatita autoimună tip 1.

Imagistică

O radiografie abdominală efectuată pe stomacul gol poate arăta calcificări pancreatice difuze. Ecografia abdominală poate releva o creștere a ecogenității pancreasului, iar tomografia computerizată (CT) abdominală poate indica atrofia glandei, dilatarea ductală și calcificările în pancreas și ducte.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) și colangiopancreatografia RM oferă detalii suplimentare despre structura pancreasului și ductele biliare și pancreatice.

Metodele endoscopice și testele funcționale

Acestea completează tabloul diagnostic și presupun:

- colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP) - o tehnică valoroasă atât pentru diagnostic, cât și pentru tratamentul minim invaziv al afecțiunilor ductelor biliare și pancreatice; 

- ecoendoscopia (EUS) combină endoscopia cu ecografia pentru o examinare detaliată a pancreasului;

- testarea funcției pancreatice poate fi realizată direct, prin stimularea hormonală și colectarea secreției pancreatice, sau indirect, prin măsurarea enzimelor pancreatice în materiile fecale.

Disclaimer: Informațiile furnizate în acest articol sunt destinate să ofere o perspectivă generală asupra simptomelor și metodelor de diagnosticare a pancreatitei și nu trebuie interpretate ca sfaturi medicale. Nu sunt menite să substituie consultul medical profesional, diagnosticul sau tratamentul. Dacă suspectezi că ai simptome de pancreatită, este imperativ să consulți un medic gastroenterolog sau internist. 

Bibliografie:

1. „Pancreatită: Cauze, Simptome, Diagnosticare, Tratament | MedLife.” Www.medlife.ro, www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/pancreatita-cauze-simptome-tratament.