Care-njură mai mult?

Fie că ne place sau nu, înjurăturile fac parte din viaţa noastră. Auzim şi citim expresie injurioase la tot pasul, fie că ne învârtim în cercuri din înalta societate sau nu. Totuşi, care este naţiunea care înjură cel mai des?
Înjurăturile au propria lor cultură şi sunt adânc înrădăcinate în limbajul fiecărei naţiuni. Deşi este greu de făcut un studiu despre ce naţie înjură cel mai des, lingviştii consideră că statele în care se înjură cel mai des sunt Statele Unite ale Americii, Rusia şi apoi Irlanda. În Statele Unite, lider la înjurat este statul Ohio, urmat îndeaproape de Maryland, New Jersey şi Louisiana.
La capitolul înjurături, nici finlandezii nu stau rău. Jari Tammi, un finlandez pasionat de înjurături, a găsit 5.700 de cuvinte care semnifică cel puţin o înjurătură în limba sa.
Totuşi, se pare că limba cu cele mai multe înjurături este engleza australiană. O cercetare arată că un australian înjură de 7 ori pe zi, iar 29% dintre locuitorii Australiei înjură, în medie, de cel puţin 16 ori pe zi. Da, aţi citit bine! 16 ori! Mama lor!
Înjurăturile româneşti sunt printre cele menite să-i trimit pe cei înjuraţi la orgini. Antropologul Adrian Majuru a explicat acest obicei straniu pe care puţine popoare îl mai au. „Individul cu pricina este într-atât de nereuşit încât ar trebui să se mai nască o dată, pentru a mai trece prin ciclul naturii. Să aibă astfel o a doua şansă de îndreptare”, a spus Majuru.
Au fost vremuri în care înjurăturile româneşti aveau în prim plan relaţiile sexuale dintre parteneri care, în funcţie de anumite zone ale ţării, purtau diferite denumiri. Iată câteva exemple dintre acestea: „am avut pat cu miuerea”, „am umblat la ia”, „să-mpreună”, „am avut sîmbră cu muierea”, „am şăduit cu-o femeie”, „am avut păcat cu muierea”. Când vine vorba despre numele organului sexual reproducător masculin în funcţie de diferite zone ale ţării, acesta era numit „vână” sau „trup” în Crişana şi Maramureş, „mădulariu” în Banat, „ocară” în Oltenia, „membru” sau „poduabă” în Muntenia, „puţcă” sau „dănănaie” în Moldova şi „ruşine” în Dobrogea.