Capul lui Tănase contra EURO 2016!

După ce cu câteva zile înainte un colaborator care are o emisiune plătită de o companie a „măturat” cu el prin studio, pe motiv că n-ar şti cum să conducă instituţia, Stelian Tănase a fost luat la refec, în direct, de un alt colaborator care dorea să afle răspunsul la întrebări pe care şi le pune multă lume. Cuminte, preşedintele-director a încercat să clarifice câteva dintre episoadele mai bine sau mai puţin bine cunoscute din biografia zbuciumată a TVR, de care se face răspunzător doar  în ultimii doi ani. 

Principalul subiect a fost considerat fotbalul – mai exact dacă EURO 2016 (unde s-ar putea să ne calificăm pentru turneul final) se va transmite sau nu. Tănase a anunţat că tocmai a purtat discuţii serioase cu oficialii UEFA şi că preluarea unui număr de transmisii este sigură în proporţie de 99%. Acel 1% care rămâne, ţine de „amănuntul” plăţii celor vreo două milioane de euro, cât costă pachetul. Aici Tănase a recunoscut că numeroasele adrese şi solicitări trimise la Guvern şi la Finanţe nu s-au soldat cu vreun răspuns şi că nimeni nu e dispus să acorde o scrisoare de garanţie unei instituţii împovărate de datorii. Tănase este, însă, optimist şi crede că până la urmă banii vor fi daţi. Pe ce se bazează?

Numit la conducerea TVR de către USL (la recomandarea lui Antonescu) după episodul hazliu al audierii băiatului cu eşarfă de la Realitatea, care le-a spus parlamentarilor ce emisiuni măreţe va realiza el din postură de preşedinte, Tănase n-a îndreptăţit speranţele (politice) puse în el de liderii politici, nici înainte şi nici după ruperea alianţei. Rămas pe baricada unei instituţii pe care n-o mai reclama nimeni, s-a văzut confruntat cu ostilitatea tuturor taberelor – inclusiv a preşedinţiei. Criza s-a acutizat după invocarea unor presiuni făcute de membrii de o anumită culoare ai Consiliului de Administraţie, moment din care a fost trecut pe „lista neagră”: în campania electorală, niciunul dintre candidaţi n-a frecventat postul public (deşi ar fi fost obligaţi prin lege), preferând canale private cu datorii sau aflate în insolvenţă. Printr-un soi de efect pervers, acest boicot a întărit, în ochii publicului sentimentul că postul este echidistant şi obiectiv, impresie amplificată şi de un set de emisiuni (Vorbeşte liber, Biziday şi Starea Naţiei) care au avut constant un ton critic faţă de derapajele atât ale puterii, cât şi ale opoziţiei. Această poziţie a stimulat şi audienţa acelei părţi din populaţie care apreciază decenţa şi civilizaţia – e drept, însă, că nu la nivelul la care se situase la Campionatul Mondial de Fotbal. Sportul este, trebuie să recunoaştem, cel mai bun producător de audienţă şi doar canalul public, sprijinit de stat, îşi poate permite să facă astfel de achiziţii. Ce te faci, însă, când statul se face că nu aude semnalele şi nu răspunde la ele? Să fie Ponta atât de indiferent faţă de curentul de opinie negativă pe care l-ar genera lipsirea microbiştilor autohtoni de festinul de la Euro?

Nicidecum. Ponta are însă o altă socoteală. Vrea să scape de Tănase şi să pună în locul său un om mai dedicat „cauzei”. Iar asta se poate face doar prin respingerea raportului de activitate, depus deja la Parlament. Aşa încât va trage de timp cât se va putea pentru a da un răspuns solicitării de bani – eventual după schimbul „Tănase contra fotbal”.

Vedeţi cât de simple sunt lucrurile? Mai ales când demersul nu schimbă mare lucru: urmaşul lui Tănase, ca şi predecesorii săi, nu va face altceva decât să rostogolească datoriile „istorice” fără a schimba nimic în mersul şchiop al unei instituţii al cărei rol este prevăzut printr-o lege niciodată respectată chiar de către cei care au dat-o…