Capra națională

Știți bancul cu rabinul și evreul Ițic? Confruntat cu rigorile crizei, Ițic se duce la rabin pentru o povață de supraviețuire: Ai capră? – îl întreabă rabinul. Da – răspunde Ițic. Și unde o ții? Cum unde? Afară. Bag-o în casă! îi recomandă rabinul – și vino la mine peste o săptămână. După o săptămână, distrus, Ițic se întoarce: Rabi, nu se mai poate! Nu era suficient că eram noi destui – nevastă, copii, părinți – acum ne înghesuim și capra, care pute… Scoate-o afară! – zice rabinul – și vino înapoi peste o săptămână. După încă o săptămână, Ițic radiază: Îți mulțumesc rabi, nu mi-am îmchipuit că putem trăi atât de bine fără capră în casă… În unele variante ale anecdotei, capra e porc, dar nu se prea potrivește cu rigorile alimentare ale religiei. Dar nu asta e important. Important este că președintele și guvernul se comportă ca niște rabini care au de-a face cu o țară de Ițici naivi. După ce ne-au băgat capra – sau porcul – în casă, în 2010, prin tăierea unui sfert de leafă, acum ne dau înapoi cu țârâita ce ne-au luat și se așteaptă să cădem lați de fericire. Iar ca mulțumire pentru sacrificiul făcut, așteaptă să-i votăm din nou în iunie. Ba chiar și în Decembrie. Pentru că, nu-i așa, ei sunt cei care ne-au scos din nevoi. Treaba asta cu restituirea salariilor este cusută cu ață albă electorală. Ea vine exact la țanc, cât să nu intre sub incidența legii care interzice majorările salariale cu 6 luni înainte de alegeri. Treaba are loc cu șase luni și o zi mai devreme! De ce n-au făcut-o de la 1 Ianuarie când, oricum, situația generală era mai bună decât la 1 Martie, pentru că efectele dezastruoase ale iernii nu se făcuseră încă simțite? Pur și simplu pentru că nu era momentul… electoral!De ce au decis să anunțe decizia Coaliției acum, exact când noul ministru de Finanțe tocmai ne-a anunțat că urmează recesiunea? Uite-așa, pentru că era hotărât! Era prins în calendar. O portiță de scăpare și-au asigurat, însă, promotorii hotărârii: dacă bugetul o va permite! Cum poate să o permită un buget care adună tot mai puțini bani și care trebuie să recurgă sistematic la împrumuturi pentru a-și plăti datoriile? Președintele zice că sporul de venituri va stimula consumul și, odată cu el, creșterea economică. Consumul va fi, inevitabil, doar al unei părți din societate – cea bugetară. Ce se întâmplă cu cealaltă? O asemenea măsură ar fi trebuit, în mod logic să fie dublată de o stimulare reală a sectorului privat. Or, asta era posibil doar printr-o scădere a presiunii dărilor și taxelor asupra producătorilor de bunuri și servicii. Cum au făcut bulgarii: au scăzut TVA-ul! Tentativa noastră rămâne, în mod evident, una șchioapă atâta timp cât s-a mai restituit o parte din salariile tăiate, dar nu s-a restituit TVA-ul majorat de la 19 la 24%. Or, această majorare este cea care a apăsat cel mai greu asupra nivelului general de trai! Unii au primit cu un sfert mai puțini bani la leafă, dar toți au plătit cu un sfert mai mult la achiziționarea de bunuri și servicii! Premierul ne-a fluturat și el pe sub nas ideea unei reduceri a CAS-ului, dar Băsescu a replicat prompt că asta crește deficitul cronic al bugetului de asigurări sociale! Dar, oare, nu eliberează în același timp și o parte din economia care lucrează acum în subteran, și care ar putea aduce mai mulți bani din taxe și impozite? Lucrurile sunt complicate. Evident că nimeni nu deține rețeta infailibilă a demersului anticriză. Dar, atâta timp cât nu se încearcă măcar să se facă ceva, situația generală este condamnată să nu se îmbunătățească, ba, din contră, să se agraveze prin efectul pervers al recesiunii. Capra națională stă bine proptită cu două picioare în casă…