„Cântă la terasă până la 4 dimineaţa”

Condiţiile de cazare şi masă din baza militară NATO de la Cincu, Braşov, au ajuns subiect de investigaţii în presa franceză. Tema a fost preluată de deputaţi francezi, care au expus-o spre dezbatere în Adunarea Naţională. Mâncare prea puţină, frig în corturi şi mizerie, de asta s-au plâns unii dintre cei peste 600 de militari francezi veniţi la Cincu în cadrul operaţiunii Aigle.
Povestea condiţiilor dificile în care ar trăi militarii francezi trimişi în România nu pare să-i impresioneze pe locuitorii din Cincu, al căror cotidian a fost dat peste cap de scumpiri, scriu cei de la Libertatea. Oamenii spun că sunt deranjaţi de bubuiturile de la antrenamente şi se tem că ar putea deveni o ţintă pentru ruşi, iar când sunt întrebaţi cine profită, toţi arată către restaurantele din comună.

Doar micile afaceri au de câştigat
În afară de primărie şi de fosta clădire a Poştei, în centru se află mici magazine universale şi restaurante, despre care localnicii consideră că sunt singurele care au avut de câştigat de pe urma prezenţei bazei NATO în extravilanul comunei. „Au avut vânzare, le merge bine. Pentru noi, ceilalţi, nicio bucurie, decât gălăgie”, râde o femeie, care traversează piaţa la braţ cu o prietenă. „În plus, dacă atacă ruşii şi greşesc un centigrad ţinta, ne nimeresc pe noi. Deci asta ne iese. Drumurile ni le-au stricat, le vedeţi cum sunt. Zgomot e tot timpul, ziua, noaptea”.
Un bărbat oprit la bere la uşa unui minimarket, lângă colegii lui, arată cu mâna spre una dintre terase. „Acolo, la aia se duc francezii mai des. Beau şi mănâncă şi cântă pe limba lor până dimineaţa. Cum au terminat exerciţiile, apar maşinile de armată lângă terasă”.

Meniu în ton cu realităţile geopolitice
O doamnă care locuieşte la două străzi de pizzeria preferată de militari confirmă că veselia şi cântecele în franceză se aud noaptea până la ea la fereastră: „Nu fac scandal, doar cântă”, adaugă femeia. Uneori, spune ea, petrecerea se mută la corturi, iar cei de la pizzerii livrează cantităţi importante de mâncare şi băutură la poarta bazei”.  Pizzeria unde vin cel mai des soldaţii francezi e pictată în kaki, are scris Popotă în dreptul bucătăriei, iar meniul este şi el în ton cu realităţile geopolitice. Clienţii au de ales între Pizza Army, cu mozzarella, chorizo şi cârnaţi picanţi, Soldiers Pizza, cu mozzarella şi şuncă, Commando Pizza, cu mozzarella, salam uscat, bacon şi prosciutto crudo, sau Artillery Pizza, cu mozzarella, chorizo, bacon şi prosciutto crudo.

Preţurile la „pizzeria francezilor”
Sunt preparate destul de asemănătoare, ceea ce le deosebeşte este iuţeala, Artillery fiind cea mai iute. Iar pizza soldatului e mai săracă în ingrediente, fiind şi cea mai ieftină – 22,5 lei, dimensiunea L. La fel, hamburgerii sunt tot de tip Army, Commando, Soldiers şi Artillery şi au acelaşi preţ ca felurile de pizza corespondente.  Micii, 6 lei bucata, ciorba de burtă, 13 lei porţia, cartofii prăjiţi, 7 lei porţia, murăturile, 6 lei porţia, sunt numiţi ca atare în meniu, fără trimiteri la manutanţă. Berea costă de la 6,5 lei doza de 500 ml la 31 de lei draftul de 2,5 litri.

Jogging prin sat
Două case mai încolo, Valeriu se opreşte din săpat şi se uită la cerul brăzdat de supersonice. „Am îmbătrânit în satul ăsta”, spune bărbatul, care are 61 de ani. „Că au venit francezii sau alţii în bază, nu s-a schimbat nimic. Drumurile sunt tot proaste, oamenii au plecat. Nu e de lucru. E cam pustiu la noi. Sap grădina unei vecine, că n-are cine. Să pună ceapă, cartofi, varză. Casa mea e cea verde, de colo. Îi tot văd pe militari coborând pe străzi, în echipament sportiv. Fug. Aleargă prin sat. Atâta. Şi seara ies în centru. Nu ştiu ce fac pe acolo, treaba lor. Noi, cu treaba noastră”.