"Candidatul manciurian"

Un aparat telefonic clasic, de tip vechi, aşezat pe unul dintre colţurile biroului masiv din cabinet a sunat scurt, de trei ori. Ocupantul fotoliului confortabil a avut o tresărire şi a întins aproape instinctiv mâna spre receptor. L-a dus la ureche şi a rostit scurt: OK!
Peste o oră mass media anunţa, cu surprindere, că şeful spionajului şi-a dat demisia. Fără prea multe explicaţii. Peste alte 24 de ore acesta şi-a anunţat intenţia de a se înscrie în cursa pentru preşedinţie. Se întâmpla cu doar 24 de ore înainte de închiderea listei de candidaţi.
Însă, până la miezul nopţii, pachete cu peste 300.000 de semnături de susţinere erau depuse la BEC şi candidatura validată de judecători.
Nu, nu sunt secvenţe dintr-un film din seria 007, cu James Bond. Eroul nostru răspunde la numele de Meleşcanu. Theodor Meleşcanu. Personaj care a albit în slujba statului, perindându-se prin fel de fel de demnităţi.
Întâmplarea (oare?) a făcut ca cea în care şi-a început cariera să facă parte din aceeaşi categorie cu cea în care o încheie. Temporar, poate.
Candidatura lui Theodor Meleşcanu a bulversat scena politică. O scenă pe care candidatul stângii, Victor Ponta pârea să evolueze în vedetă, având în jurul său vreo 13 figuranţi. Dintre care doi în pericol iminent de a fi daţi jos de pe scenă cu forţa. „Paraşutarea” lui Meleşcanu în mijlocul balului riscă să strice întregul scenariu. Se fac, cum e pe la noi, tot felul de supoziţii. De ce? Cum? Pentru cine?
Evident, cea mai simplă şi mai logică explicaţie este sincera şi umana dorinţă a omului de a-şi verifica potenţialul într-o companie selectă. Vrea să văd ce pot şi dacă pot! Cine nu şi-ar dori să ajungă într-o bună zi preşedinte? Până nu e prea târziu...
Adepţii teoriilor conspiratiei merg pe mâna lui Băsescu, chiar dacă e evident că preşedintele în funcţie nu mai are gâşte la câte idei are, şi că ideea lui fixă este să o instaleze la Cotroceni pe Elena Udrea. Dacă el este la originea acestei mişcări, cum va putea determina un asemenea curs?
Aceeaşi adepţi cred că din plan face parte şi rocambolesca secvenţă cu acoperitul Turcescu. Rolul acestuia ar fi, după ei, să-l stimuleze pe Ponta să recunoască că în perioada în care a fost procuror, ar fi colaborat, patriotic cu o instituţie cu epoleţii sub haină. Iar apoi Meleşcanu să preia stindardul liberal de la un Johannis căzut pe câmpul de luptă sub gloanţele mitralierei mânuite de Horia Georgescu şi să triumfe în primul tur, braţ la braţ cu blonda de la Pleşcoi. Apoi, înaintea turului doi, să sune din nou un alt telefon, dar cu acelaşi semnal, la care blândul Theo să răspundă la fel de scurt: OK! Şi să anunţe mass media că din motive de conştiinţă se retrage din cursă!
Hai că-i chiar ca-n filmele cu Bond. Theodor Bond!