Candidatul Călinescu

În timp ce candidata Oana Zăvoranu mai stă pe gânduri, dacă să candideze sau nu pentru Vadim, candidatul Florin Călinescu e hotărât să devină politician liberal. Propensiunile politice ale celui care a devenit vedetă parodiindu-i pe politicieni nu sunt chiar de ultimă oră. Măgureanu a vrut să facă din el candidatul la președinție a defunctului său partid. O vreme a cochetat cu ideea de a reprezenta comunitatea romilor, față de care are o deloc ascunsă simpatie, printre apropiații săi numărându-se și Mădălin Voicu, dar și Gheorghe Florea de la Bragadiru. Cu vreo două legislaturi în urmă mergea pe la școlile de partid - sau cum se numeau atunci - și le dădea lecții tinerilor, sub privirile admirative ale lui Meleșcanu, pe vremea aceea șef al unui alt partid. Ultima sa performanță, politică să-i zicem, o reprezenta șarja, pe alocuri grosieră, a președintelui Boerescu, într-un sitcom care n-a prea dat telespectatorii PRO TV pe spate. Prezența popularului actor de comedie printre candidații pentru viitorul Parlament este expresia cea mai plastică a ceea ce devine, în hei-rup-ul negândit care a dus la adoptarea în pripă a acestei formule, votul uninominal. Singurul lucru care contează, în viziunea șefilor de partide confruntați cu nemilosul prag, este notorietatea candidaților. Nu mai este vremea locomotivelor, să agăți după o personalitate cunoscută, vagonul de listă cu tot felul de plătitori de bilete de care n-a auzit nimeni. Acum bătaia e pe viață și pe moarte, în fiecare colegiu, și câștigă cel mai cunoscut, nu cel mai priceput. Florin Călinescu este un astfel de exemplar. Actor talentat, dar modest, el și-a făcut intrarea în galeria VIP prin exploatarea inteligentă a unei șanse: aceea pe care i-a dat-o Sârbu când l-a pus să facă emisiunea matinală în care acesta își putea lăsa liberă incontinența verbală fără prea multe riscuri. Treptat, Călinescu și-a făcut o echipă și a dezvoltat un soi de scheci bazat pe suculenta actualitate a vremii, care s-a bucurat de succes. A fost promovat la orele serii și succesul a ținut atâta timp cât s-a întins în conformitate cu plapuma sa intelectuală: 10-15 minute. Când a trecut la forme mai complexe - de genul moderării de emisiuni cu invitați - carențele de cultură și instrucție au ieșit la iveală și succesul a început să scadă. Pentru un actor, însă, succesul e ca drogul. Călinescu a refuzat să înțeleagă că nivelul maxim de incompetență la care ajunsese se datora nu doar circumstanțelor, dar și mașinăriei complexe puse la dispoziția sa de post. Orgoliul l-a mânat spre un rol ultracomplex, managerialo - vedetist, la muribundul Tele7abc, unde n-a reușit, în ciuda milioanelor cheltuite de patronul Robinson, nici o revitalizare. A reușit însă un naufragiu perfect, părăsind barca cu puțin înaintea scufundării și revenind, în cele din urmă, cu coada între picioare, de unde plecase. Cum nimeni nu învață nimic, nici din succesuri și nici din eșece, Călinescu nu e scutit de acest sindrom. Culmea este că posibilitatea de a ajunge în instituția de care și-a bătut joc cu consecvență este considerabilă. O dată ajuns acolo, are două șanse: să se ia în serios și să eșueze lamentabil sau să-și joace în continuare rolul de pe scenă. Și într-un caz, și în altul nu are decât de pierdut.